De la turnători la votanți teleghidați: 6.1 milioane de umbre
România comunistă a fost un stat al suspiciunii, iar Securitatea – instrumentul acestei patologii sociale. Adevărul, aşa cum rezultă din arhive, arată că numărul real de informatori era mult mai mic, dar atmosfera de frică transforma orice cetăţean într-un potenţial suspect. Cultura delațiunii era, în fond, cultura obedienţei faţă de putere.
Astăzi, turnătoria și „zidăria” au devenit (meta)fizice. Nu mai scriem note informative, ci ne validăm gândurile în numele „valorilor europene” sau al „progresului global”. Se numeşte parteneriat, cooperare, agenda 2030. Din turnătorul de odinioară s-a născut expertul ONG-ist, apărătorul de cauză bine finanţată. Identitatea se amestecă în raportul de grant, iar loialitatea e faţă de „naraţiune”, nu faţă de popor. Cifra de 6.1 milioane de turnători e o realitate confirmată recen
România nu mai are un stăpân ideologic unic, dar are mai mulţi suzerani discreţi. Americani, francezi, germani, comisari europeni, toţi vin cu „recomandări”. Nu mai avem cenzură, dar ne autocenzurăm. Nu mai semnăm angajamente ideologice, dar semnăm „memorandumuri de cooperare strategică”. Suzeranismul postmodern soroszist înseamnă obedienţă prin limbaj: cine deconstruieşte retorica oficială, e imediat marginalizat, blocat, arestat sau chemat săptămânal pentru control judiciar.
Se acuză că în loc să luptăm pentru o autonomie reală, ne mulțumim cu postura de „vasali digitali”, abonați la directiva europeană sau la binecuvântarea ambasadelor. Dar poate că nu mai turnăm vecinul pentru o pungă de cafea, ci ne autocenzurăm pentru un premiu, o funcție sau un grant. Turnătorul de ieri e influencerul moral de azi. Cenzura de partid a devenit „corectitudine politică”, iar denunțul e acum un tweet viral cu hashtag. E o ironie tragică a „terorii istoriei” (Mircea Eliade): am schimbat dictatura fricii cu dictatura aparențelor.
Dacă turnătorul anilor ’80 răspundea la interogatoriul ofiţerului, cel de azi răspunde algoritmului online. Te denunţă cu o captură de ecran, te exclude din bula socială, te numeşte retrograd, rusofil, antivaccinist. Cuvintele-cheie ale delictului s-au schimbat, dar mecanismul de excludere rămâne acelaşi: frica de a nu fi corect. Conformismul a devenit noua turnătorie.
Dacă turnătoria era o meserie ascunsă, azi e o vocaţie publică. Din cei 6.1 milioane votanți teleghidați, unii au devenit funcţionari ai suzeranismului, alţii influenceri ai conformismului ideologic. Restul, ca în toate epocile româneşti: tăcuţi, suspicioşi, fiindcă ştiu că vremea adevărului nu vine niciodată singură. „Puterea iubirii” se aude în fundal, în timp ce sentimentul real pare de regăsit în amintiri pentru copii cuminți și inocenți.
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ
