Kojak Bolovan, urmașul lui Iohannis – sau cântecul de sirenă al Sistemului

Dacă tăcerea ar fi de aur, atunci Iohannis, fugit din Cetate, ar merita pălmuit că ne-a oferit un „om nou”. Iată de ce istoria are umor: în urma sa, pe covorul roșu al democrației românești, înaintează solemn… Kojak Bolovan, președinte-interimar. A fost chemat din teritoriu, unde a făcut curățenie cu statui de voievozi români înlocuiți cu cei ungrici. Și-a tuns mustața și părul de pe cap pentru a avea fizionomia Spânului din basme.

Kojak B. nu e un politician, ci o stare de spirit a Sistemului. O extensie a sclavului care urăște neamul, patria, Biserica. O combinație între broscoiul mut din basme și bolovanul ferm în inutilitate care este aruncat de golani în toiul nopții. Kojak Bolovan nu promite nimic, dar o face cu gravitate. El nu vorbește, ci păzește liniștea ca pe un patrimoniu UNESCO. E urmașul perfect — nu în sensul calității, ci al continuității în absență. La întrebări, răspunde cu sprânceana încruntată, de unde și apelativul de desene animate „angry bird”.

Sub el, economia e ca o baltă: stătută, dar liniștitoare. Poporul face băi de speranță, iar Kojak Bolovan crocnește din când în când din vârful stâncii bugetului public. Când e criză, are o vorbă de duh: „Mai rău să nu fie”. Când e pace: „Să rămână așa”. E omul paradoxului în slow motion. El unește apatia cu pragmatismul, ignoranța cu diploma. În mâinile sale, Constituția devine o carte de colorat: pagini multe, contururi ferme, dar culoarea lipsește.

Kojak Bolovan, văzut din spate, se mișcă precum un Golem: nu tulbură, nu zguduie. El adâncește mersul. Dar să nu fim nedrepți. E totuși urmaș. Nu la fapte. La stil. Stilul „absență cu ecou”. El vine dintr-un viitor în care sarcasmul e politică publică, iar promisiunea e un sinonim pentru autoironie. De aceea nu mai avem covid în lume: din demnitate de Bolojan.

Așadar, faceți semnul crucii! Nu oricine poate duce mai departe moștenirea tăcerii de Cotroceni. În era post-Iohannis, merită ignorat Kojak Bolovan – o dihanie ce deranjează televizoarele noastre în culori!

Autor: Nicolae Florentin Streche

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ