Interviu cu Nicolae Patraşcan, manager de proiect într-o corporaţie
Foto: pixabay.com, geralt
Radu Buţu: Spui despre tine că eşti un moldovean, născut şi crescut în Braşov, dar desăvîrşit în Oltenia. Te rog să ne vorbeşti puţin despre tine şi copilăria ta. Dacă te-aş vedea prima dată, cum te-ai descrie în cîteva cuvinte?
Nicolae Patrașcan: M-aș descrie așa cum ai remarcat că mă prezint: un moldovean (părinții mei au fost moldoveni), născut și crescut în Brașov și perfecționat în Oltenia (Tg-Jiu este un loc aparte în evoluția mea). Despre copilărie? Înconjurat de familie și protejat de frați: sunt cel mai mic din cei 4 (o soră născută în 1978, un frate în 1980 și o altă soră în 1986, eu fiind ultimul, în 1989).
R.B.: Ce facultate ai terminat? Ulterior, te rog să ne spui care a fost primul loc de muncă şi cum ai ajuns să lucrezi în corporaţia unde eşti project manager la Tg-Jiu.
N.P.: Facultatea de Științe ale Educației, Drept și Administrație Publică, în cadrul Universității ,,Constantin Brâncuși” din Tg-Jiu. Primul loc de muncă, nu ştiu dacă l-aş putea numi ,,loc de muncă”, dar banii câştigaţi au fost în liceu – împărţeam pliante, iar după liceu am lucrat pentru puţin timp în construcţii. Am ajuns să lucrez într-o multinaţională printr-o cunoştinţă care a văzut un anunţ şi mi-a recomandat şi mie să aplic în 2009.
R.B.: Ca un om care şi-a construit, pas cu pas, o carieră pornind de la entry-level, te rog să ne povesteşti cum e viaţa profesională într-o corporaţie, cu bune şi rele.
N.P.: Pot garanta că nu te plictiseşti într-o lume în care tehnologia avansează cu o viteză incredibilă. Provocările sunt la tot pasul, dar cea mai mare cred că este faptul că trebuie să ne adaptăm permanent unor vremuri noi.
R.B.: Ţi-ai cunoscut soţia la locul de muncă şi sunteţi fericiţi împreună. Te-aş întreba: cum reuşeşti să menţii echilibrul vital între viaţa profesională şi cea personală?
N.P.: Sincer, a fost greu când am lucrat împreună pe acelaşi proiect, pentru că este o persoană cu caracter puternic, însă reuşim să ne deconectăm şi să separăm viaţa profesională cu cea personală, deşi, în continuare, sunt momente când ne suprapunem d.p.d.v. business.
R.B.: Odată cu mutarea ta la Tg-Jiu în 2014, te rog să ne spui dacă te vedeai peste 11 ani tot aici, cum a fost începutul şi cum e viaţa printre olteni. Este Tg-Jiu acasă pentru tine?
N.P.: Nu mă vedeam în Tg-Jiu. A fost vorba că rămân undeva la circa 6 luni. Da, sunt acasă aici. De curând, am fost plecat aproximativ o lună şi chiar mi-a fost dor de casă. Le mulţumesc celor care m-au primit şi au făcut uşoară adaptarea mea. Peste 60% din viaţa mea de adult este în Tg-Jiu şi aici acum am prieteni şi chiar rude.
R.B.: Revenind la viața privată, ce fel de hobby-uri ai? Ce fel de cărți citești și cum lucrezi la dezvoltarea ta personală? Un sfat pentru cei tineri privind motivația de a lucra permanent cu noi înșine, spre a deveni o versiune mai bună.
N.P.: Îmi place să petrec timpul cu oamenii dragi. Îmi place să vizitez locuri în care n-am mai fost. Sunt microbist şi urmăresc fotbalul. Citesc cărţi de dezvoltare profesională. Acum citesc ,,Mindreader”. Sfat? Cred că ar trebui să fie mai atenţi şi conectaţi cu cei din jur şi nu în social media.
R.B.: Dacă aș vrea ca student sau proaspăt absolvent să lucrez într-un call-center, de ce fel de calități/cunoștințe/aptitudini aș avea nevoie? Ce ai urmări tu, dacă ai fi recruiter?
N.P.: Răbdare, dorinţă de nou, punctualitate, fără inhibiţii.
R.B.: Sunt tot felul de glume privind viața la corporație și limba corporateză, dar cîte dintre ele sunt adevărate? Sau sunt predominant mituri și prejudecăți?
N.P.: Depinde de proiect şi de mediul în care lucrezi. De exemplu, în Tg-Jiu simt că este ceva mai familial şi nu simt corporaţia aşa cum o simt când mă duc în Braşov, Bucureşti sau Cluj.
R.B.: Dacă ai avea puterea să o iei de la capăt, ce regreți și ce ai face la fel?
N.P.: Nu regret nimic şi n-aş face nimic diferit.
R.B.: Aș dori, de asemenea, să ne vorbești despre diferența între șef și lider, cît și despre importanța mentoratului. E adevărat că oamenii nu-și părăsesc locul de muncă, ci șeful direct?
N.P.: Ca lider cred că devii empiric pe măsură ce înţelegi care este rolul tău ca şef. Cred că e vorba foarte mult de poziţionare şi implicare – de aici vei putea să te diferenţiezi ca lider sau şef. Legat de a doua întrebare, poate fi adevărat, dar contextul e mult mai larg. Poţi părăsi locul de muncă având o super relaţie cu superiorul direct.
Radu Buţu: În încheiere, ai un citat preferat sau, poate, un autor? Unde găsești puterea să depășești provocările fiecărei zile (sunt multe/puține/foarte dificile)? Bănuiesc că funcția actuală vine și cu mari răspunderi. Mulți vedem doar beneficiile unei poziții de management, nu și greutățile.
Nicolae Patraşcan: Nu e neapărat un citat, dar promovez şi cred foarte mult în echilibru. Distanţarea de zonele extreme cred că e o formulă sănătoasă. Puterea o găsesc în reuşitele pe care le am. Deşi domeniul în care lucrez nu poate afişa rezultate palpabile, cele pe care le realizăm rămân undeva ,,scrise în istorie” şi îţi dau încredere şi putere pentru ce va să vină.
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează
