România între Praid și Pride – Cronica unei prăbușiri identitare
7 iunie 2025. Două evenimente, aparent fără legătură, zguduie România: La Praid, se surpă pământul. La Pride, se surpă… realitatea. Unul e catastrofă naturală, celălalt e catastrofă culturală. Unul se închide cu bandă galbenă, altul se deschide cu panglici multicolore. Geologia sentimentelor și tectonica curcubeului!
Aparent, nimic în comun. Dar să nu ne grăbim: ambele sunt semne că ceva profund se rupe sub picioarele noastre. La Praid – straturile de sare. La Pride – straturile de sens.
Praidul e un loc liniștit. Adică era. Până când pământul a făcut o criză de nervi și a cedat. Poate s-a săturat să țină în spate turiști cu selfie stick-uri și autorități care promit asfalt de 15 ani. A fost o prăbușire discretă, aproape poetică. Natură frustrată. Un cutremur silențios. Un „nu mai pot” geologic. Localnicii au tresărit. Primarul a dat vina pe „intemperii și fenomene neprevăzute”. Geologii au oftat. Și România a trecut mai departe. Mai puțin pământul, care a rămas acolo, căzut, reflectând în tăcere.
La mii de kilometri sufletești distanță, în centrul Bucureștiului, se anunță alt dezastru. Unul colorat, gălăgios, în pas de dans și coregrafie ideologică. Steaguri. Slagăre pop. Slogane despre „iubire inclusivă” și „genuri fluide”.
Dar ce s-a prăbușit aici? Adevărul. Limitele. Biologia – tratată ca o convenție învechită, ca școala de meserii în era influencerilor. Un domn în lenjerie de dantelă va recita poezie queer. O fetiță va ține un steag pe care scrie „Drag is education”. O bătrână din blocul vecin se va uita pe geam și spune: „Mai bine se surpa pământul și aici.”
Ce alegem? Praidul – cu aerul lui umed, greu, plin de tradiție, cu minerii și tăcerea?
Sau Pride-ul – cu baloane, megafon, activism și selfie-uri cu fundal distorsionat de ideologie? La Praid, simți greutatea pământului. La Pride, simți ușurătatea relativismului. Dar și un loc, și celălalt, vorbesc despre România. O Românie în care pământul cedează și cerul nu mai știe ce gen are.
Pe 7 iunie, România nu va avea parte doar de o surpare de teren, ci de încă una identitară. S-a scufundat un drum și s-a înălțat o paradă. Praidul și Pride-ul sunt oglinzi. Una reflectă fisurile naturale. Cealaltă – fracturile morale. Ambele ne spun că suntem o țară în care nimic nu mai stă pe verticală.
MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo
