România pe front… financiar

Dragi români, să nu vă imaginați că Aladin a dat peste noi cu lampa fermecată și ne-a promis petrol în jeturi, căci nu-i așa! Ușile bugetului nostru s-au deschis singure: iată-ne gata să ne înhămăm la un buget militar cât un castel ambulant, cu baterii de tun escaladând cote de 5% din PIB. Desigur, doar pentru că e pak’ mare importanța de a ne apăra: de Păcăliciul-Marelui-Deficit și de Zmeul-Împrumutului! Să ne amintim: anul trecut, când doar ne gândeam la uniforme noi și elicoptere rotitoare, deja aveam un deficit de 9,3% din PIB, un record care făcea ochii mai mari tuturor experților. Dar, stai să vezi, că exact aceeași mână care zice „nu avem de unde”, zice acum „hai să dublăm cheltuielile”! Asta e performanță: să te arunci în prăpastia datoriei cu seninătatea cuiva care urcă în parapantă fără temei.

Să ne închipuim: pe de o parte, zicem că nu mai putem plăti pensii, că banii îți sclipesc în buzunar și se fac scrum înainte de a-și găsi drumul spre facturi; pe de alta, scoatem din burtă sute de milioane (ba chiar miliarde!) pentru M1 Abrams, Piranha, HIMARS și echipamente ce-ți iau zâmbetul într-o clipă. În fond, dacă tot plătim datoria cu „credit pe credit”, măcar să fie câteva tancuri argintii cu care să (ne) mândrim. Plătim ca să avem ce „paradă” să facem, prilej cu poze în uniformă și șepci șic. Și, de parcă nu era de ajuns, ne dorim și avioane F-35 – moarte dintr-un zbor de 40 de milioane de dolari bucata –, că doar nu putem apăra cerul cu zmeie de hârtie. Evident, în timp ce defilăm cu stegulețe pe buget de armată, spunem că „nu avem bani” să reparăm școala copilului, să asigurăm medicamente în spitale, să asfaltăm drumul țăranului.

Atenție: nu-i vorba doar de „investiție în siguranță națională”, ci și de „oportunități de profit” pentru agro-industria armelor. Când cheltuiești miliarde pe rachete, cu siguranță vor apărea și firme prietenoase care-ți spun: „Stai liniștit, dom’ ministru, banii nu zboară, ei doar se plimbă din conturi în conturi până ajung croiți după buzunarul cuiva”. Și iar vine expertul zicerii sumbre: „Prilej de fraudă și risipă!” – exact ca o crăpătură pe frontispiciul bugetului. Fără să vrem, descoperim că nu există salvatori, ci doar beneficiari ai acestei febre armate.

Sigur, guvernanții ne spun că „sunt vremuri grele și e nevoie de putere de descurajare”. Dar puterea nu stă doar în mașini blindate, ci în grijă pentru cetățean. Așadar: să primim ovații regale pentru că „apărăm democrația” cu 5% din PIB, dar să fim conștienți că, în același timp, poporul nostru abia mai are bani de pâine. Să ne bucurăm de circuitele electronice din drone, de pușcăriașii digitale de pe internet care ne asasinează bugetul, de hățișurile finanțelor. Să ridicăm mâinile în semn de pace, dar să ținem pistolul bugetar tot la vedere.

Asta e România: un soldat care vrea să lupte cu datorii, un general ce-și consumă muniția în teste de paradă și un popor care plânge de foame… în fața vitrinelor de armament. Trăiască bugetul de 42,8 miliarde de lei pe 2025! Să voteze trupe și tancuri, dar să nu uităm că, până să se termine focul de artificii al cheltuielilor, România va rămâne cu… ochii-n soare și buzunarele pline de promisiuni.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet