Bucureștiul și RO-ALERT sau cum să supraviețuiești unei apocalipse anunțate

Ah, București! Oraș venețian unde fiecare picătură de ploaie se transformă într-un eveniment istoric, iar fiecare adiere de vânt devine „vijelie” certificată prin cod portocaliu. Când RO-ALERT sună, toți ne trezim brusc la realitate – nu, nu e un mesaj de dragoste sau un reminder că trebuie să plătim impozitul, ci o avertizare că natura, în toată generozitatea ei, vrea să ne facă să simțim adrenalina. Străzile? Bine, acum sunt lacuri. Trotuarele? Râuri de plastic și hârtii pline de nostalgie. Umbrelele? O relicvă inutilă în fața rafalelor care le transformă în steaguri de luptă. Și tu, șofer, cu mașina ta care pare mai degrabă un submarin, încercând să navighezi printre insulele de asfalt și insulele de noroi.

„Ploaie torențială, cod portocaliu, vijelie.” Sună ca un meniu de restaurant exotic, dar nu, e doar realitatea noastră bucureșteană. De fiecare dată când telefonul ne vestește „surpriza”, parcă ne amintim că orașul ăsta a fost construit pe o combinație între praf, gropi și, mai nou, lacuri urbane.

RO-ALERT, salvatorul nostru modern, ne trezește cu mesaje pline de empatie: „Stați în casă! Nu ieșiți!” – sfatul de aur pe care, în mod normal, îl dăm celor care evită să iasă din pijamale. Dar în București, asta e practic o provocare: să supraviețuiești unui „cod portocaliu” fără să te îneci în propria zonă metropolitană. Și totuși, după ce se retrage furtuna, rămânem cu impresia că am trecut printr-un film post-apocaliptic low-budget. Și vine inevitabil întrebarea: ce urmează? Cod roșu? Cod violet? Sau poate un cod „mâine, iar vă inund”? Bucureștiul, orașul surprizelor meteo, continuă să ne țină în priză, iar noi, cetățenii săi, ne adaptăm cu umor – că altfel nu se poate.

Și ce face administrația în toată povestea asta? Își pierde timpul cu ședințe, promisiuni, lamentații, conferințe de presă și responsabilități transferate de la unul la altul ca o minge de ping-pong. Între timp, norii vin, ploaia cade, iar Bucureștiul se scaldă. De cele mai multe ori, în incompetență. Dar să nu fim răi, poate că orașul se pregătește pentru Olimpiada Inundațiilor Urbane. Și poate, în viitor, vom avea medalii de aur la „Navigat printre gropi” și „Evitat barajele improvizate de apă”.

Până atunci, rămâne să așteptăm următorul mesaj RO-ALERT, să ne pregătim cizmele, să închidem bine ferestrele și să ne rugăm ca măcar un strop de responsabilitate să se scurgă pe la cei care ar trebui să se ocupe de oraș.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet