Sportivii, artiștii in politică? Cât tupeu!
Într-o societate normală – adică una în care fiecare își vede de treaba lui fără să deranjeze cu idei – lucrurile ar trebui să fie clare: politicienii cu politica, sportivii cu antrenamentele, actorii cu aplauzele. Dar iată că, în ultimii ani, a apărut o specie periculoasă de cetățeni: cei care au succes în alte domenii și cred, cu o aroganță monumentală, că pot avea și opinii. Halal democrație! Primii care au dat tonul au fost sportivii. Pe vremuri, fotbaliștii, atleții, înotătorii se exprimau doar prin driblinguri, respectiv curse memorabile cu un finiș la chinogramă. Azi? Îi vezi pe rețele sociale vorbind despre educație, despre tăierea bugetelor, despre drepturile omului. Ba unii chiar își permit să critice conducerea!
În țara noastră, unde politica e o meserie moștenită din tată-n fiu, cu carnet de partid în loc de certificat de competență, iată că apar tot mai des indivizi necalificați care îndrăznesc să aibă opinii. Cine sunt acești îndrăzneți? Sportivii și actorii! Cum să luăm în serios un fotbalist care protestează față de lipsa investițiilor în sportul de masă? Sau un actor care critică sistemul de sănătate? De când contează părerea unuia care e vocea în schimbul unor stipendii ascunse?
Uitați-vă la Tudor Chirilă, care, în loc să ne cânte frumos la festivaluri, se încăpățânează să vorbească despre corupție, educație și să cheme lumea în stradă. Ce pretenții are? Doar pentru că are voce nu înseamnă că are și dreptate, nu? Să rămână în zona lui artistică, acolo unde faptele nu au urmări și replicile nu deranjează partide! Și mai erau Mihai Șora și Radu Beligan (Dumnezeu să-i ierte!), filozof și figură publică susținută în ultimii ani și de tineri actori, influenceri și personalități din cultură. Vedeta neobosită e actorul cu hârtia igienică, Victor Rebengiuc, al cărui socru a fost un torționar de vază din vremuri staliniste. Pe partea sportivă, să nu uităm că, în anii recenți, exceptionalul înotător David Popovici ne spunea când și cu cine să votăm, sau mai grav, să ne vaccinăm!
Problema cea mai mare e că acești indivizi chiar sunt ascultați. Au public, au fani, au credibilitate. Sunt răsplătiți cu multe contracte publicitare, funcții și rente viagere. Dar stați liniștiți! Avem soluția: să le interzicem implicarea în viața politică! Să le arătăm obrazul și să îi idolatrizăm mai puțin sau deloc. În concluzie, dragi cetățeni, nu vă lăsați păcăliți de artiști și actori politici, și sancționați tupeul lor cu un acatist.
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo
