PRECIZARI NECESARE: JURNALISM SAU DEZINFORMARE? CUM SE PERPETUEAZĂ O CONFUZIE TOXICĂ

Articol de Florin M. Dobrescu

Nu intenționez să mai scriu pe acest subiect, dar sunt nevoit să reacționez când sunt menționat de jurnaliști în tot felul de dezinformări din media. Nu e prima oară în ultimile 7 luni când numele și activitatea mea profesională apar în presă, cu scopul evident de face legătura cu o mișcare politică și personaje cu care nu am nici o legătură. Acest articol vine în continuarea unui șir de tentative jurnalistice de a mă amesteca cu activitatea lui Călin Georgescu, fapt pe care îl consider de natură a-mi aduce prejudicii de imagine.

Este vorba de articolul intitulat “Unde și-a cumpărat Călin Georgescu casă de vacanță. Legătura neștiută cu leg…narii”, apărut ieri în publicația <<FANATIK>>. Pe scurt, în articolul semnat de Andrei Comsa și Daniel Coltuc, se artă că, recent, Călin Georgescu și-ar fi cumpărat o casă de vacanță în localitatea Viștea, fiind prezentate inclusiv fotografii cu locuința în renovare. Și notează retoric autorii: “Ce legătură are cu Mișcarea Leg…ară?”

Evident că nu există nici cea mai mică legătură între Călin Georgescu și Mișcarea Le…nară, iar acest lucru l-am arătat și eu (ca unul dintre cei care din anii 1990 m-am aflat permanent alături de veteranii leg…nari supraviețuitori ai comunismului), dar și alții. Dimpotrivă, biografia lui Călin Georgescu și mărturiile din presa anilor 1990-2000 arată că acesta provine mai degrabă din mediul protipendadei sistemului de stat, cu rădăcini în structurile fostei Securități și avatarurilor sale de după 1989, îndeplinind funcții și ocupând posturi în instituțiile statului. Tentativele sale din ultimii 10 ani de a se apropia de unele cercuri civice cu simpatii proleg…nare nu au fost întotdeauna reușite și, nefiind un produs al mediului comunității vechilor legionari, el nu și-a putut însuși o educație în spiritul acestei doctrine.

Dar să intrăm în subiect. Jurnaliștii au aflat că, “la un an după ce s-a întors din Austria, Călin Georgescu și-a cumpărat o casă de vacanță în comuna brașoveană Viștea”. Ei au făcut o investigație la fața locului și au descoperit că imobilul este în renovare. Până aici nimic neobișnuit. De aici însă jurnaliștii încep povestea halucinantă, prin subtitlul “Legătura cu rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș”.

Cât de lipsit de profesonalism sau de etică jurnalistică poți fi, pentru a încerca să obții un senzaționalism de doi lei, întinând sublimul eroismului celor ce s-au sacrificat luptând în Rezistența anticomunistă prin asocierea cu politicianismul acestor zile?!

Ceea ce urmează este halucinant. În toată risipa de cerneală tipografică, jurnaliștii nu găsesc nici o legătură între Georgescu și monumentala rezistență anticomunistă făgărășeană. În schimb, forțează tot felul de suprapuneri ale celor două planuri. “Cumpărarea unei proprietăți aici nu pare să fi fost întâmplătoare pentru Călin Georgescu”, afirmă jurnaliștii, deși nu dețin nici o dovadă că ar fi așa. “Zona a devenit cunoscută la începutul anilor ’50, ca un centru al rezistenței anticomuniste, strâns legată de numele unor cunoscuți lideri ai mișcării, cum ar fi Ion Gavrilă Ogoranu”, continuă ei. “În perioada interbelică, Țara Făgărașului a fost un teren fertil pentru organizarea taberelor legionare, iar după venirea la putere a comuniștilor, peste o mie de familii au fost implicate în rețele de sprijin a partizanilor retrași în munți și vânați de Securitate.” Informațiile istorice sunt reale, dar încă o dată, unde este legătura cu casa de vacanță a politicianului Geogescu?

Este apoi invocat “grupul de sprijin de la Viștea”, “susținut prin eforturile învățătorului Olimpiu Borzea, fost membru în Mișcarea Legionară, în perioada de tinerețe. În 1955, el a fost arestat și condamnat la moarte, însă pedeapsa lui a fost comutată în muncă silnică pe viață. A trecut prin temnițe grele precum Aiud sau Jilava, însă eliberat în 1964.” Apoi sunt invocați partizanii Remus Sofonea și Laurean Hașu, eroi anticomuniști morți eroic în acei ani, și în fine este pe scurt trecută în revistă viața lui Ion Gavrilă Ogoranu.

Și nu se putea altfel decât să se ajungă și la subsemnatul. Ca și în alte materiale media scrise de diverși diletanți, cei doi jurnaliști au predilecția de a mă menționa: “În prezent, fundația Ion Gavrilă Ogoranu este condusă de Florin Dobrescu, organizator al evenimentului de comemorare din 30 noiembrie 2024, care a avut loc la troița lui Corneliu Zelea Codreanu de la Tâncăbești. Atunci, Dobrescu a ajuns să fie cercetat pentru că ar fi efectuat salutul legionar. Surprinzător, acesta a declarat ulterior că asociația nu-l sprijină pe Călin Georgescu și că nu face politică.”

În primul rând, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu îl are ca președinte pe distinsul Coriolan Baciu, fiu de deținut politic, având bunicul matern mort la închisoarea Jilava (1950) și un șir întreg de membri ai familiei întemnițați de comuniști. Eu sunt secretarul fundației și administratorul sediului din București, construit de foștii deținuți politici.

Apoi, nu înțeleg de ce pare suprinzător că o fundație având ca scop, conform statutului său, perpetuarea memoriei luptătorilor anticomuniști, prin activități culturale, științifice, editoriale etc., evită implicarea în politică sau susținerea unor politiceni. Eu cred că tocmai asta este normalitatea. Fundația noastră nu face politică, iar cei implicați în activitatea sa au dreptul să aibă opțiuni politice diverse. Scopul nostru este de altă natură și transcede planul politic.

În fine, articolul se termină cu reluarea informației recente, despre inculparea lui Călin Georgescu sub acuzația (absurdă, în viziunea mea) de leg…narism. Un act de care se face mult caz în media acestor zile. Și care nu face decât să sporească o confuzie întreținută public de 7 luni încoace. O confuzie absurdă între leg…narism și așa numitul curent „suveranist” de astăzi (ai cărui exponenți însă cel mai adesea se delimitează de leg…narism), între leg…narii (prin excelență ostili Rusiei, sovietice sau postsovietice) și cei considerați – întemeiat sau nu – pro-ruși. O confuzie menită, de bună seamă, să sublinieze până la paroxism (exact ca în 13-15 iunie 1990!) pericolul “leg…nar” care amenință societatea românească, inducând frică, ură și isterie în largi segmente ale populației. O confuzie intenționat întreținută atât de politicenii din arcul guvernamental, cât și de mass-media mainstream (metastazată de infiltrați ai serviciilor secrete și sponsorizată generos, prin suveici, de partidele politice). O confuzie încurajată însă și de inconștiența unor personaje care nu au avut legătură cu veteranii leg…nari de după 1990, și care, făcând caz de simpatiile lor leg…nare, ori de implicarea lor în perpetuarea memoriei Rezistenței, s-au implicat și afișat în staff-ul lui Călin Georgescu sau al partidelor “suveraniste”, servind astfel un prilej de neratat celor ce demult așteptau momentul să pornească jihadul împotriva acestei părți din istoria României.

Este culmea absurdului să te războiești, elaborând o legislație penală punitivă, cu Istoria. Dar asta se întâmplă în aceste zile.

Întrucât se încearcă artifical legarea mea de mișcarea din jurul lui Călin Georgescu: personal nu îmi propun să fac judecăți de valoare nici în ce îl privește pe Călin Georgescu, nici față de demersurile sale politice. Destul că, după ce l-am cunoscut la sfârșitul anului 2015, încercând o colaborare cu domnia sa în lunile ce au urmat, am preferat să mă distanțez de inițiativele sale, ca urmare a deosebirilor categorice de viziune politică și geopolitică. Am crescut într-un mediu familial cu orientare anticomunistă, prooccidentală (în special proamericană) și monarhistă, am participat la Revoluția din 1989 și la evenimentele din Piața Universității (1990), m-am implicat militant în susținerea Convenției Democratice, iar ulterior m-am alăturat Partidului “Pentru Patrie”, supraviețuitorilor temnițelor comuniste, tocmai grație acestor năzuințe. Am militat pentru scoaterea României de sub nefasta influență rusească și reintegrarea sa în structurile lumii civilizate. Și nu concep deci un regres pe acest drum deja parcurs. Cred că fac parte dintr-o generație cu propunțată vocație a libertății. Așa că am răspuns politicos, dar ferm, refuzând propunerile de a mă alătura, venite de-a lungul timpului, din partea susținătorilor lui Georgescu.

Cred cu stăruință că misiunea mea nu este una politică, ci aceea de a duce mai departe măcar o parte din inestimabila memorie a generației de la 1948, a celor care au înțeles să-și sacrifice tinerețea și chiar viața, luptând chiar și cu arma în mână împotriva ocupației Rusiei sovietice și regimului ilegitim și criminal instaurat de aceasta în România. Așa să îmi ajute Dumnezeu!

Florin Dobrescu

3.07.2025

---

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!