Editorial | Regimul de la București și logica austerității: sacrificăm propriii cetățeni în numele unor angajamente internaționale

Într-o perioadă marcată de austeritate, cu reduceri bugetare care afectează profund aproape toate sectoarele esențiale, regimul de la București continuă să sprijine financiar și logistic Ucraina și Republica Moldova. Cetățenii sunt obligați să suporte costul dezechilibrelor bugetare, în timp ce o parte a resurselor publice par să fie redirecționate în afara granițelor.

În tot acest timp, România continuă achizițiile de armament și menține angajamentele financiare față de state vecine. Sprijinul pentru Ucraina poate fi înțeles din punct de vedere geopolitic, însă este legitim ca românii să întrebe dacă nu cumva se face prea mult pentru alții și prea puțin pentru propriul popor.

Situația economică a țării este fragilă, iar guvernanții invocă constant lipsa banilor. Cu toate acestea, România continuă să ajute Ucraina și Republica Moldova, și își asumă cheltuieli considerabile pentru apărare. Ori, în logica austerității, ar fi normal ca prioritățile să fie naționale, iar sprijinul extern să vină doar după ce ne asigurăm că avem grijă de propriii cetățeni.

Nu este vorba despre egoism național, ci despre responsabilitate politică și morală. O națiune care își sacrifică propriii cetățeni în numele unor angajamente internaționale, fără să explice clar și transparent beneficiile acestor decizii, riscă să-și piardă încrederea din partea societății. Solidaritatea internațională nu trebuie să vină în detrimentul stabilității interne și al demnității celor care muncesc, plătesc taxe și au încredere că statul le va apăra interesele.

Mai grav este că, în paralel cu acest dezechilibru al priorităților, continuă să existe găuri în bugetul național, create de ineficiență, corupție și management defectuos. Marile companii și multinaționalele nu sunt taxate corect, iar evaziunea fiscală continuă să rămână ridicată. În loc să remedieze aceste probleme, guvernanții preferă soluția simplă: să taie de la cei mulți și lipsiți de influență.

Este nevoie urgentă de o reevaluare a direcțiilor bugetare și de o comunicare sinceră cu cetățenii. În lipsa unui echilibru între solidaritate externă și responsabilitate internă, discursul celor care conduc România devine ipocrit. Sărăcirea propriului popor nu poate fi justificată prin lozinci despre „valorile europene” sau „securitatea regională” atâta vreme cât România rămâne una dintre cele mai sărace țări din Uniunea Europeană.

Si dacă se impune o concluzie aceasta arată că România nu își poate permite să devină un exemplu de generozitate externă, dar de abandon intern. Adevărata dovadă de forță și maturitate politică este să pui pe primul loc nevoile propriului popor, înainte de a te implica în salvarea altora.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo