Kabul, orașul fără apă: criza tăcută din inima Asiei
Într-o epocă în care accesul la internet este considerat un drept fundamental, pare aproape absurd ca milioane de oameni să nu aibă acces nici măcar la apă potabilă. Totuși, această realitate sumbră definește Kabulul, capitala Afganistanului, care se confruntă cu o criză de apă fără precedent. Lipsa infrastructurii, schimbările climatice, creșterea populației și instabilitatea politică transformă orașul într-un simbol tragic al fragilității umane în fața colapsului ecologic și social. Kabulul, aflat într-o zonă semi-aridă, a fost întotdeauna dependent de resursele subterane. Însă în ultimele decenii, presiunea asupra acviferelor a crescut exponențial. Populația orașului aproape s-a triplat după 2001, iar infrastructura de distribuție a apei nu a ținut pasul. Majoritatea gospodăriilor nu sunt racordate la rețele centralizate și se bazează pe puțuri forate adânc – o soluție costisitoare și nesustenabilă. În multe zone, nivelul apei freatice scade cu până la un metru pe an, iar reîncărcarea naturală este insuficientă. Asta înseamnă că orașul „se usucă” de jos în sus – literalmente.
Lipsa apei potabile nu este doar o problemă ecologică – este o amenințare directă la adresa siguranței publice, sănătății și demnității umane. Femeile și copiii sunt adesea cei mai afectați: aceștia trebuie să parcurgă kilometri zilnic pentru a colecta apă, renunțând la școală sau expunându-se riscurilor violenței. În același timp, lipsa igienei de bază favorizează răspândirea bolilor precum holera sau dizenteria. În aceste condiții, criza apei devine un catalizator pentru marginalizare, sărăcie și migrație forțată. Contextul acestei crize este complex. Pe de o parte, schimbările climatice determină secete prelungite și o evaporare crescută a apei din sol. Pe de altă parte, lipsa de guvernare eficientă, corupția și instabilitatea politică fac imposibilă implementarea unor politici de mediu sustenabile. De la retragerea forțelor internaționale în 2021, Afganistanul a fost izolat diplomatic și economic, pierzând accesul la ajutoare externe esențiale. Proiecte de infrastructură majoră au fost înghețate, iar resursele locale sunt insuficiente. Situația e agravată de faptul că apele transfrontaliere sunt o sursă de tensiuni regionale – cu Iranul și Pakistanul – complicând și mai mult gestionarea acestui bun vital.
Kabulul nu este singurul oraș care riscă să rămână fără apă. Fenomene similare au fost documentate în Cape Town, Chennai, Sao Paulo și chiar în metropole occidentale precum Los Angeles. Cu toate acestea, în cazul Kabulului, criza este amplificată de lipsa de atenție din partea comunității internaționale. Afganistanul nu mai este un subiect de interes mediatic sau politic – iar populația civilă este uitată. Cazul Kabulului ar trebui să servească drept. Accesul la apă este o chestiune de securitate umană și de justiție socială. Lipsa de acțiune în fața acestei crize nu este doar un eșec moral, ci și unul strategic. Un oraș fără apă este un oraș fără viitor – și un potențial focar de instabilitate regională.
Criza apei din Kabul nu este doar drama unui popor uitat. Este o oglindă a nepăsării globale și un semnal de alarmă despre fragilitatea lumii moderne în fața colapsului ecologic. Soluțiile există – infrastructură durabilă, cooperare regională, finanțare internațională – dar lipsesc voința politică și atenția globală. Kabulul, capitala unei țări măcinate de conflicte, ne amintește că, în lipsa apei, nu doar culturile mor, ci și civilizațiile.
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează
