Șicană pentru calitatea educației – Profesorii nu și-au primit drepturile promise după greva din 2023, dar noua lege aduce o normă didactică mai mare
La mai bine de doi ani de la greva profesorilor desfășurată între 22 mai și 12 iunie 2023, statul român rămâne dator. Protestul de atunci a fost cel mai amplu din ultimele două decenii și practic a forțat Guvernul să semneze o serie de angajamente care vizau creșteri salariale reale, stabilirea unui salariu de intrare în sistem la nivelul mediei brute pe economie și aplicarea grilelor salariale echitabile începând cu 2024.
Astăzi, însă, cadrele didactice constată că acel „viitor” promis a fost amânat pe termen nedefinit. Cu salariile înghețate prin OUG 156/2024, grilele de salarizare rămân, în multe cazuri, simple fișe în sertarele Guvernului, iar profesorii continuă să primească lefuri departe de pragul promis. În acest context tensionat și neclar, Guvernul a ales, paradoxal, să impună o creștere a normei didactice începând cu 1 septembrie 2025.
Măsura vine nu ca o recompensă, ci ca o presiune suplimentară într-un sistem deja epuizat. Această schimbare legislativă, cuprinsă în Legea nr. 141/2025, nu aduce cu ea niciun sprijin concret în materie de infrastructură, resurse pedagogice sau formare profesională. În loc să stimuleze excelența și să redea respectul pentru profesie, noua normă pare o formă de penalizare mascată. Într-un sistem în care profesorii sunt deja nevoiți să acopere lipsuri administrative, să suplinească personal auxiliar și să se descurce cu mijloace minime, mărirea volumului de muncă fără sprijin suplimentar nu înseamnă altceva decât șicanarea unei profesii vitale pentru societate.
Întrebarea-cheie: se vrea prostirea poporului?
Această nouă lege, care sporește obligațiile profesorilor fără a le oferi compensații reale, alimentează o întrebare tot mai frecvent rostită în cancelarii și pe rețelele sociale: Este această degradare a sistemului educațional întâmplătoare sau voită? Se poate vorbi, în mod cinic, despre o strategie a slăbirii capacității de gândire critică și de cultivare a conformismului în rândul generațiilor viitoare?
Când educația este transformată într-un teren de testări, reforme haotice și promisiuni neonorate, iar profesorii sunt tratați ca o forță de muncă ușor de ignorat, riscăm să asistăm la o subminare deliberată a calității actului educațional. Școlile se zbat între lipsa manualelor actualizate, clase supraaglomerate, deficit de personal și dotări precare, în timp ce accentul este pus pe „norme”, „raportări” și „eficiență” – toate fără o direcție pedagogică clară.
În acest context, întrebarea capătă greutate. Nu cumva, prin bombardarea constantă a educației cu legi inadecvate și lipsa de soluții reale, se urmărește, de fapt, un proces lent de „prostire” a societății? Un popor slab educat este un popor ușor de manipulat.
Un corp profesoral obosit și umilit nu va mai putea forma cetățeni activi, informați și critici, iar un sistem de învățământ deprofesionalizat nu mai este un pilon al democrației, ci o simplă unealtă birocratică.
Cu fiecare lege dată fără consultare reală, cu fiecare drept neacordat, școala românească este tăvălită mai adânc prin noroi. Și rămâne întrebarea: Se face asta din nepricepere sau cu premeditare?
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează
