Andrei Popete Pătrașcu

În ultimii ani, România a alunecat într-un periculos hibrid politic, în care formele democratice sunt păstrate doar pentru decor, în vreme ce fondul real al puterii este acaparat de oligarhi politici și economici. Țara nu mai este guvernată în interesul cetățenilor, ci în logica unui servilism geopolitic profund, care transformă România într-o piesă mută pe tabla de șah a marilor puteri. Într-un astfel de context, sloganul „vin rușii” este folosit ca instrument de manipulare, distragere și legitimare a unor politici interne care servesc alte agende decât cea națională.

Guvernanții români, indiferent de culoarea politică, au renunțat treptat la orice aparență de suveranitate în deciziile importante. Fie că vorbim despre resurse naturale, infrastructură strategică sau politici fiscale, marile decizii par să fie dictate din exterior, iar clasa politică se comportă ca o administrație colonială. Se mimează democrația, dar se aplică directive; se vorbește despre „parteneriate”, dar se practică obediența.

România are nevoie urgentă de o resetare a discursului politic, de o redescoperire a interesului național și de lideri care să răspundă cetățenilor, nu centrelor de putere din afara țării. Până atunci, rămânem un stat la marginea democrației, cu instituții golite de sens și cu o conducere politică ce mimează patriotismul în timp ce își negociază viitorul în altă limbă și pentru alt public.

Cei care îndrăznesc să ridice întrebări legitime despre aceste tendințe sunt rapid catalogați ca „putiniști”, „dușmani ai democrației” sau „agenți ai Rusiei”. Această tactică de stigmatizare rapidă a devenit o armă ideologică, menită să reducă la tăcere orice dezbatere sinceră despre suveranitatea reală a României. „Vin rușii” nu mai este o reală preocupare de securitate, ci un pretext politic convenabil pentru a ascunde trădările interne.

În realitate, pericolul cel mai mare nu vine de la Est, ci din interior, din complicitățile politicienilor cu interesele externe, din lipsa de transparență și din disprețul față de voința cetățenilor. Această stare de colonie mascată este întreținută și de o cultură a fricii, în care independența economică este inhibată, presa este dependentă de bani publici, iar educația este direcționată spre conformism, nu spre spirit critic. Totul pare construit pentru a menține status quo-ul: un popor obedient, condus de elite alese nu pe criterii de competență, ci pe loialitate față de o agendă care nu este a noastră.

Andrei Popete Pătrașcu 


MAGAZIN CRITIC – NIHIL SINE DEO! Contează pe ȘTIRI ce contează!

Lasă un răspuns