Dragoș Filip: Taumaturgul sufletelor noastre
Foto: PE DREPT CUVÂNT
Când totul pare că se prăbușește, iar reperele civilizației se depărtează sau dispar, atunci apare parcă de nicăieri Dan Puric ARTISTUL, OMUL, nu actorul – pentru că pe scena vieții toți suntem actori –, care vine și ne spune că mai avem speranțe, că nimic nu este pierdut.
La conferințe, pe care le numește mărturisiri de la suflet către suflete, la emisiuni TV sau la podcasturi, în articole sau cărți, Dan își cântă aria omeniei către poporul său, indiferent de etniile care-l compun, redeșteptând și insuflând faptul că speranța este vie.
Speranța de a putea rezista, de a sta drepți, nu aplecați, cum este moda vremurilor, din fericire efemere.
Chiar și eu mă agăț uneori ca de paiul înecatului de vorbele lui Dan, trăite organic cu o convingere transcendentală.
Când îl evocă pe Iisus, fraza parcă curge mai lin ca lacrima care vindecă, mai suav, intră în ADN-ul nostru din preaplinul dragostei sale, nu din parcimonie, devine catifeaua cea mai fină, mătasea cea mai dorită, are finețea cristalului de Baccarat, iar numele Mântuitorului, atât de simplu și firesc evocat, dar tulburător de profund, devine bucurie, devine speranță, devine mângâiere și cânt, este iertarea cea nesperată, este mila cea mai profundă, este renașterea, strălucirea și mângâierea sufletelor martirilor noștri, care au marcat istoria unui popor atât de încercat. – integral pe r3media.ro.
De citit și:
19 octombrie. 19 de la plecarea lui Ernest Maftei la Ceruri. Victor Roncea: Bădia era România și România era Bădia!
19 octombrie: ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împlinește 66 de ani. ActiveNews îi urează La Mulți Ani!
„Tinere, ție îți zic: scoală-te!” – Învierea fiului văduvei din Nain. Gând de Duminică (Elena Solunca)
