Roua cuvintelor

Mă dor cuvintele, mă dor,
mă cuprind prin darul lor,
deschid fară de veste uşa, 
năvălesc de atâtea ori,
gânduri poleite-n soare
sau în haina unui nor…
Mă dor cuvintele, mă dor,
sensuri ce-s stea în zare,
venind pe jos, venind suind,
pelerin la mine-n cale.
Un rotund ce se prăvale
cu mesteceni, cu trifoi,
câtă taină împleteşte
un cuvânt banal la… noi!

26.02.2018

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ