Steaua României pentru veteranul Adrian Pârvu. Despre cel de-al Doilea Rãzboi Mondial
Adrian Pârvu s-a nãscut în comuna Butnãreşti, judeţul Neamţ, pe 23 noiembrie 1920. Domnul Adrian Pârvu deţine ordinele: „Steaua României” şi „Coroana României”. A fost medaliat, primind „Crucea Comemorativã a celui de-al doilea rãzboi mondial”, brevetul „Semnul Onorific în serviciul armatei pentru ofiţeri” şi „Semnul Onorific în serviciul armatei pentru 15 ani vechime”. Fiind: locotenent, sublocotenent şi ofiţer orientator, veteranul de rãzboi Adrian Pârvu ne va destãinui mai multe date despre al doilea rãzboi mondial, pentru câteva momente urmând sã intrãm, cel puţin spiritual, în lumea eroilor de pe frontul celui de-al doilea rãzboi mondial.
Ofiţerul Adrian Pârvu este decorat cu ordinul „Coroana României cu spade în grad de Cavaler cu panglicã de virtute militarã”, urmând ordinul „Steaua României cu spade în grad de cavaler cu panglicã de virtute militarã”, „Medalia Victoria”. În anul 1995. Ion Iliescu i-a oferit medalia „Crucea Comemorativã a celui de-al doilea rãzboi mondial (1941-1945)” pentru serviciile militare aduse statului român în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial. Primeşte brevetul „Semnul Onorific în serviciul armatei pentru ofiţeri” din partea Ministerului Apãrãrii Naţionale pentru 15 ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi pregãtirea profesionalã. Pe 26 noiembrie 2001, preşedintele României Ion Iliescu şi primul ministru, Adrian Nãstase, i-au conferit „Semnul Onorific” în serviciul armatei pentru 15 ani vechime în armatã. Activitatea legatã de cel de-al doilea rãzboi mondial a domnului Adrian Pârvu se împarte în 3 perioade: între 15-06-1942 şi 15-10-1942 a fost pe front cu Regimentul I Artilerie Cãlãreaţã. A doua perioadã este între 23-12-1943 şi 8-05-1944, participând pe front cu Regimentul 37 Artilerie. A treia perioadã, desfãşuratã între 1-03-1945 şi 5-05-1945, l-a găsit pe domnul Adrian Pârvu participând cu Regimentul I Artilerie Cãlãreaţã.
Mărturiile de pe front ale ofiţerului Adrian Pârvu
Prima perioadã, 15-06-1942 – 15-10-1942, pe front cu Regimentul I Artilerie Cãlãreaţã
,,Am fost trimis pe front, regimentul fiind în refacere – zona Odesa. Cu regimentul am mãrşãluit cãlare pe cai pânã în Cotu Donului. Ajungând acolo, am stat 2 sãptãmâni pe poziţie. Dormeam într-un adãpost subteran, acoperit cu paie. Eram îmbrãcat într-o şubã de santinelã şi dimineaţa mã trezeam cu apa îngheţatã în gãleatã. Dupã cele 2 sãptãmâni, am primit ordin sã mã întorc în ţarã pentru pregãtirea instrucţiei recruţilor, împreunã cu toţi ofiţerii promoţiei 42 de pe front. M-am întors în ţarã şi prin asta am încheiat prima etapã a rãzboiului.
Cea de-a doua etapã s-a desfăşurat între 23-12-1943 – 8-05-1944. Domnul Adrian Pârvu a participat pe front cu regimentul 37 artilerie.
,,Fiind mutat în cadrul Regimentului 37 Artilerie, am fost trimis pe front în Crimeea, fiind atunci încercuitã, pentru a-l înlocui pe adjutantul comandantului de regiment. La plecare, am avut un mic incident în timp ce zburam într-un avion nemţesc, fiind pe punctul de a se prãbuşi în mare. Mergeam aproape de mare pentru a nu fi recepţionaţi de radar. Ne-am întors cu avionul în Odesa. Defecţiunea s-a reparat şi dupã-amiaza am decolat cu acelaşi avion în Crimeea, pe aeroportul din Senfiropol. Ulterior, m-am deplasat spre regiment, acesta fiind undeva în nordul Crimeei, la Marea Sivaş. Acolo, punctul de comandã al regimentului era într-un sat cu nişte case fãcute din chirpici, în acestea locuind la punctul de comandã al regimentului. Am participat la câteva acţiuni de tragere, conducând tirul bateriei la care eram de la observatorul regimentului.
Ca un mic divertisment, ruşii veneau noaptea dirijând nişte avioane mici, bombardându-ne cu grenade care au fãcut victime în sat. Atunci eu, în peretele din camerã mi-am fãcut un tunel de trecere. Pentru a-mi putea da seama de sosirea avianelor ruseşti, la punctul de comandã al regimentului am montat o roatã de automobil şi cu o pârghie de metal santinela dãdea alarma la venirea avioanelor. Eu atunci treceam pe dedesupt, pentru a nu avea probleme.
Înapoierea din Crimeea a însemnat evacuarea acesteia. Atunci a fost greu. Am primit dupã-amiaza ordinul de retragere, atunci când ruşii au bombardat vreo 3 zile divizia vecinã. Am plecat spre Sevastopol. Pe timpul nopţii, ne-am împotmolit în nişte mlaştini. Am fost nevoiţi sã pãrãsim materialul de artilerie şi am plecat luând doar caii cu noi. Am mers întreaga noapte şi a doua zi dimineaţa m-am trezit cu o coloanã venind dupã mine. Eu eram ofiţer şi soldaţii bãnuiau cã ştiu unde merg. Dupã ce calul nu a mai putut sã mã mai ducã, am continuat drumul pe jos. Cu raniţa în care purtam arhiva de rãzboi a regimentului m-am urcat într-un camion nemţesc, care m-a dus pânã la Sevastopol. Trecând pe lângã Senfiropol, ruşii veneau cu tancurile pe dreapta şi noi treceam pe partea stângã. Senfiropolul ardea. Am trãit momente cu adevãrat grele. Am poposit o sãptãmânã la Sevastopol, timp în care am fost organizaţi pe grupe de evacuare în ţarã. Am fost transportat în România cu un vas împreunã cu altele 19, plecând seara. Peste noapte, am prins o furtunã pe mare. La orele 9 dimineaţa, ruşii au înaintat cu 5 avioane în urma noastrã, pentru a ne bombarda. Vasele s-au împrãştiat în mare, nefiind niciun vas lovit. Am reuşit sã doborâm un avion rusesc, care s-a prãbuşit în mare, fiind cuprins de flãcãri. Seara am ajuns la Odesa, bolnav de malarie şi plin de pãduchi. De acolo m-am dus la pãrinţii evacuaţi la Maglavit. Am stat 2 zile pentru a mã vindeca, dupã care m-am întors la regiment. Aceasta a fost etapa a doua.
Cea de-a treia şi ultima etapã l-a prins pe domnul Adrian Pârvu cu Regimentul I Artilerie Cãlãreaţã. Ea s-a desfãşurat între 1 martie 1945 şi 5 mai 1945. Adrian Pârvu este decorat cu ordinul Steaua României.
Ordinul Steaua României este cel mai vechi ordin naţional, creat în anul 1864 de domnitorul Cuza Vodã. Ordinul Steaua României este cea mai înaltã distincţie oferitã de statul român.
,,Ea s-a desfãşurat în Cehoslovacia, cu regimentul din prima etapã. Pe drum am dat peste un ziar în care era publicat cã am fost avansat la gradul de locotenent. Acolo am participat cu regimentul pânã aproape de Bruno la diferite acţiuni de artilerie. Am condus focul de baterie al observatorului divizionului la care eram. În mare, asta este activitatea unui artilerist, el neputând spune cã a sãvârşit vitejii, fiindcã nu are cum. Mi-am fãcut datoria cãtre patrie, asta a fost toatã acţiunea mea de rãzboi. N-am fost rãnit, am avut un mare noroc în viaţã. Am fost decorat pentru serviciul pe care l-am fãcut în armatã, pentru modul în care am condus. La un moment dat eram la Observator în Cehoslovacia. Am observat o grupã de inamici care încercau sã ajungã la punctul de comandã al regimentului de cavalerie pe care-l sprijineam. Am deschis atunci focul de artilerie, chiar dacã aveam interdicţie, deoarece aveam doar 40 de proiectile pe zi. Am rezolvat astfel problema de acolo. Iniţial am fost ameninţat cã voi fi trimis la Curtea Marţialã, deoarece n-am respectat ordinul de a nu consuma muniţie. Dupã vreo 2 ceasuri, atunci când s-a aflat ce s-a întâmplat de la Regimentul de Cavalerie, comandantul de regiment m-a propus pentru a fi decorat cu Steaua României. Atunci s-a dat ordinul de zi pe unitate, decoraţiile nedistribuindu-se pe front. În ţarã, Steaua României a fost omologatã de cãtre regimul Iliescu în Steaua Republicii Populare Române.
,,Îţi pare rãu atunci când ai un aliat şi prieten, fiind ulterior nevoit sã lupţi împotriva lui. Aceasta e situaţia, acesta e rãzboiul şi a fost politica de atunci. Nu militarii au fost cei care au schimbat politica, ci politicienii. Faptul cã am fost învinşi de cãtre ruşi în rãzboi e o realitate.
Interviu cu ing. Adrian Pârvu, ofiţer decorat
Cristian Bodnãrescu: Cum v-aţi fi aşteptat sã se încheie rãzboiul?
Adrian Pârvu: Dupã ce s-a schimbat regimul, eram siguri cã nemţii vor pierde rãzboiul. Erau deja sleiţi de putere şi cãtre sfârşit. Nu mai puteau învinge. Nemţii au fãcut o greşealã: faptul cã au cãutat sã lupte în rãzboi cu ţãri precum: Franţa, Anglia, America sau Italia, la un loc. Sigur cã e greu sã învingi o asemenea forţã. Hitler a plãtit pentru asta.
Cristian Bodnãrescu: Sunteţi de acord cu faptul cã i-am pãrãsit pe nemţi sau consdieraţi cã trebuia sã luptãm alãturi de ei pânã la sfârşit?
Adrian Pârvu: Dacã am fi luptat pânã la sfârşit cu ei, consider c-ar fi fost mult mai prost. Astfel rãzboiul s-a terminat cu 4 luni de zile mai devreme, numai datoritã faptului cã România a abandonat Germania. Altfel ar fi fost o soartã urâtã din prisma rãzboiului şi al numãrului victimelor. Deci, eu consider cã a fost un fapt bun reuşita noastrã de a scurta timpul de rãzboi. La fel ca noi au procedat şi americanii, pentru a scurta rãzboiul, plasând bomba atomicã în Japonia. Astfel s-a terminat rãzboiul, cã altfel nu se mai termina. Trecuserã deja 4 ani de zile de când dura rãzboiul şi trebuia sã se termine odatã. Nu mai suntem ca pe vremurile cavalerilor teutoni ori a cruciadelor pentru a putea purta un rãzboi zeci de ani de zile.
Cristian Bodnãrescu: Consideraţi cã România îşi respectã veteranii de rãzboi?
Adrian Pârvu: Eu consider, în linii mari, cã îi respectã în sensul cã au o indemnizaţie de veteran de rãzboi şi oferã o indmenizaţie separat pentru cei ce au fost decoraţi. Prin legea numãrul 44 se prevede înfiinţarea Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Rãzboi, ea fiind respectatã pânã la ora actualã. Însã eroii ar putea sã fie şi mai mult ajutaţi.
Cristian Bodnãrescu: Am sesizat cã în regimurile Ion Iliescu, Nicolae Ceauşescu şi Emil Constantinescu se ofereau multe medalii şi distincţii. Aţi primit vreo distincţie în regimul Traian Bãsescu sau încã o mai aşteptãm?
Adrian Pârvu: În regimul Traian Bãsescu nu am primit niciun fel de distincţie, atât doar cã s-a continuat cu plata indemnizaţiei de veteran de rãzboi, dar se oferã şi renta pentru cei decoraţi.
Cristian Bodnãrescu: Cum vedeţi viitorul României?
Adrian Pârvu: România poate rezolva problemele dacã s-ar pune mai mult accentul pe eliminarea evaziunii fiscale care se manifestã la noi. Au loc foarte multe furturi ori delapidãri zilnic. Poliţia ar trebui sã îşi dea interesul în vederea protecţiei cetãţeanului.
Este necesarã ordinea şi disciplina în activitatea de zi cu zi a funcţionarlor ori a românilor, în general.
Mai este şi sistemul prost de stat. Nu s-a realizat privatizarea la un nivel oportun. Dacã ai lucra la un particular, nu te apuci sã îl furi pentru cã acesta te va concedia, însã dacã lucrezi la stat, merge.
Adrian Pârvu: Le doresc tuturor ascultãtorilor postului Radio Zidul sã le dea Dumnezeu sãnãtate şi sã se implice efectiv în realizarea unor emisiuni cât mai bogate!
Cristian Bodnãrescu: Doresc sã vã urez personal La mulţi ani pentru împlinirea frumoasei vârste de 90 de ani astãzi, pe 23 noiembrie 2010.
Adrian Pârvu: Eu vã mulţumesc pentru cadoul pe care mi-l oferiţi, constând în aceastã emisiune radio legatã de cel de-al doilea rãzboi mondial. Pentru mine, aceastã emisiune constituie un dar nepreţuit pentru vârsta pe care o am!
Cristian Bodnãrescu
Redactor-Şef Radio Zidul
Video:
https://www.facebook.com/reel/1526575372008229
De citit şi:
prof. Mihai Floarea – Comemorarea celor căzuți la Cotul Donului în 1942
