O armată nu se construiește luând de la sănătate și educație!
Declarația recentă a ministrului Apărării, potrivit căreia România ar urma să devină a doua putere militară de pe flancul estic al NATO, imediat după Polonia, sună mai degrabă a exercițiu de imagine decât a plan realist. În lipsa unei strategii clare, a unei reforme coerente în sistemul de apărare și a unui buget susținut de investiții reale, această ambiție pare o glumă proastă în fața realităților din teren.
Ce avem, de fapt? Un sistem militar și o infrastructură învechite, birocrație sufocantă și un deficit grav de personal specializat. La toate acestea se adaugă o lipsă de transparență în cheltuirea fondurilor pentru apărare, scandaluri de corupție și proiecte amânate la nesfârșit.
În timp ce Polonia investește masiv în modernizare, industria de apărare românească a fost lăsată să moară, iar fabricile de armament s-au închis sau sunt aproape de faliment. Cu toate acestea ministrul Apărării visează cai verzi pe pereți. Afirmația că România va deveni un pilon strategic pe flancul estic pare ruptă de realitate și menită doar să servească agende electorale.
O viziune militară serioasă presupune coerență, investiții inteligente, oameni pregătiți și mai ales un minister al Apărării condus profesionist, nu de unul precum Moșteanu. Până atunci, România nu poate fi a doua putere militară nici măcar în regiune, cu atât mai puțin în flancul estic al NATO.
În loc să ne hrănim cu sloganuri, România are nevoie de o politică de apărare serioasă, adaptată realităților regionale și resurselor proprii. O armată puternică nu se construiește prin declarații, ci prin asumare, reforme și investiții sustenabile, nu luând de la sănătate și educație. Apărarea țării nu înseamnă ajutor necondiționat pentru Ucraina. Până atunci, astfel de promisiuni rămân simple exerciții de imagine, care nu fac decât să compromită încrederea cetățenilor, în aplauzele partenerilor internaționali.
MAGAZIN CRITIC – NIHIL SINE DEO! Contează pe ȘTIRI ce contează!
