CE NE-A ADUS MOȘ NICULAE, ACUM UN AN…
Războiul informațional, 2021
Pe 6 decembrie 2024, organele judiciare întocmeau mandatele de aducere a noastră, sub pază înarmată, în timp ce televiziunile erau anunțate pentru a fi prezente, cu noaptea în cap, la domiciliile noastre și la sediul IPJ Ilfov, pentru a transmite în direct știri desprinse parcă dintr-un film thriller. Dacă cineva crede că vom lăsa să se aștearnă uitarea peste cea mai brutală represiune împotriva conștiințelor din iunie 1990 încoace, represiune ce a debutat fix acum un an, înainte de zorii zilei de 7 decembrie 2024, se înșeală amarnic. Nu o vom face. Nu din revanșă, ci doar pentru că așa ceva nu trebuie să se mai repete. Căci considerăm că împotriva acestor oameni s-a declanșat o represiune nedreaptă, încălcându-li-se drepturi fundamentale. Pentru că, în acea noapte, procurori și polițiști, însoțiți de trupe speciale înarmate până în dinți, au spart ușile și liniștea caselor multor cetățeni români, inclusiv elevi și studenți, răscolindu-le pentru a confisca insigne și cărți, aducîndu-i sub pază la sediile departamentelor de investigații criminale ale Poliției. Oameni care, în general, nu mai avuseseră de-a face cu organele legii, oameni respectați în comunitățile lor ori la locul de muncă, oameni care nu cunosc agresivitatea, care respectă legile, care plătesc impozite statului român, au fost tratați asemenea unor răufăcători periculoși, de se mirau și mascații și polițiștii de ce fuseseră trimiși să-i aducă în felul acesta.
În mandatul meu de aducere sub pază scrie că „există chiar posibilitatea sustragerii acestuia având în vedere fapta pentru care este acuzat (gravitatea acesteia)”, în condițiile în care eu dădusem deja prima declarație în acel caz cu 5 zile înainte, punându-mă de bună voie la dispoziția organelor de anchetă… Vreau să mă fac bine înțeles. Organele de cercetare penală au dreptul legitim de a deschide dosare penale și de a pune în execuție toate demersurile în vederea efectuării cercetării, mai ales când există niște sesizări. Dar – pentru Dumnezeu! – incisivitatea măsurilor preventive și intruziunii în viața privată a cetățeanului trebuie să fie proporționale cu fapta de care este acuzat și cu profilul suspectului. Altminteri, ne întoarcem în perioada totalitară.
Nu mai vorbesc de aberațiile din cursul unor descinderi. Unui elev de liceu cu chip de serafim, ce se afla la cămin și nu în localitatea de domiciliu (motiv pentru care mascații au spart degeaba ușa locuinței părinților ce au tras o spaimă soră cu moartea…), conform Ordonanței de dispunere a măsurii preventive a controlului judiciar, i-au “fost identificate și ridicate în vederea continuării cercetărilor cinci cărți editate, după cum urmează: „Imn pentru crucea purtată” de Virgil Maxim, “Sfântul închisorilor” de Valeriu Gafencu, „Acatistier”, “Amintiri din copilărie” de Ion Gavrilă Ogoranu, “Zebrele Domnului” de Vasile Scutereanu. Patru broșuri din domeniul religios ortodox. Două cărți de rugăciuni în format buzunar (…)”.
Doamne, spre ce ne îndreptăm? Cum mai avem pretenții ca oamenii să respecte instituțiile acestei țări, când sunt împinse de unii factori de decizie în asemenea situații?!
Iar mass-media mainstream a avut în acele zile menirea pe care TVR o avusese în zilele de 13-15 iunie 1990, manipulând, rostogolind narațiunile parte din scenariul diversiunii oficiale. În timp ce difuzau imagini cum, coborâți din dube de mascați, eu, Ioana și Șerban Suru eram introduși în sediul Poliției, pe burtierele televiziunilor scria: „Susținătorii lui Georgescu sunt aduși de mascați”… În condițiile în care erau notorii declarațiile noastre publice de delimitare și dezavuare a candidatului respectiv. Adevărul zăcea mort într-un șanț, iar Dreptatea era violată în grup de organele Legii. Iată cum se scrie Istoria…După 10 luni, un alt lot de 10 persoane, inclusiv Coriolan Baciu, erau ridicați cu noaptea în cap de mascați, într-o anchetă din același caz.
A uita, a lăsa să se uite, înseamnă a face posibil ca lucrurile să se repete oricând. În 21 Decembrie 1989, elev în vârstă de 16 ani fiind, ieșeam în stradă pentru drepturi și libertăți civile, alături de Bunicul meu, care spunea că așteptase momentul acela 45 de ani. Am văzut oameni, inclusiv adolescenți, morți pentru acest deziderat. Demersul totalitar nu trebuie admis, indiferent că vine dinspre corectitudinea politică progresistă ori dinspre populismul „suveranist”.
Trăiască Libertatea!
Florin Dobrescu
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Contează pe ȘTIRI ce contează!
