Decembrie
Cade decembrie, în amintiri,
Încărcat de lumina zăpezii,
Vegheat de drumuri lungi,
Stele prin urma plecării,
Să capete strai de fulg alb,
Cu el să zboare până departe.
Uite, în inimă la mine e un loc.
E gol şi e linişte, şi e noapte.
Acolo voi ați stat în sărbători.
Nu va mai sta nimeni niciodată.
Ca un fum gândul se ridică lin,
Răspunsul stă în bolta curată,
Iar pe ea dorurile aşezate-n cruci.
E iarnă şi plouă des şi mărunt,
Suflet lângă suflet, împreunate,
Ce numără spații, ce dor cărunt!
Eugenia Bucur, 08. 01.2020
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo
