O cateheză 

Pr. dr. Marcel Stavără a catehizat pe cei prezenți miercuri 16 undrea 2025 la vecernia cu Acatistul Sfîntului Efrem cel Nou, ale cărui moaște se află în Biserica Icoanei din București. Reproduc din memorie pentru cei interesați:

– Am fost zilele trecute la un azil și într-unul din saloane era televizorul deschis iar pe burtiera emisiunii – nu contează pe ce post – erau trecute cuvintele „magia Crăciunului“. Niciun cuvînt despre Dumnezeu, despre Fiul Său Unul Născut, a Cărui sărbătoare se așteaptă. Totul consumerist, vizînd distracția și buna dispoziție în cadrul reuniunii în familie și printre prieteni. Sigur, e bine să se adune familia, prietenii, dar nu fără Dumnezeu. Nu e nicio magie a Crăciunului; nici sănii, nici reni, nici beculețe colorate. Hai să citim din Evanghelia după Luca (cap. 2, 1): În zilele acelea a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Să ne punem întrebarea de ce a rînduit Dumnezeu Tatăl ca Fiul Său se Se nască în perioada aceea, nu mai înainte, nici cu două sute de ani după aceea. August[1] instaurase pax romana. Dumnezeu a vrut să arate că El e aducător de pace, prin Nașterea Fiului Său, nu împăratul roman. Recensămîntul pe care-l poruncise avea două etape: în prima erau înscriși cetățenii după domiciliul lor, iar în a doua se declarau care erau averile lor, ca să fie taxați. Evanghelistul se referă aici la prima etapă, cînd: se duceau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numește Betleem, pentru că el era din casa și din neamul lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Deci dreptul Iosif avea originea în Betleem, fiind din neamul lui David. Meseria lui nu era de tîmplar sau de dulgher, ci de constructor de case din lut sau din piatră. El transforma peșterile naturale în locuințe sau clădea case din lut. Termenul grecesc folosit pentru meseria lui a fost tradus tîmplar sau dulgher, fiidcă meseria lui nu era cunoscută grecilor. Dar mai există și acum în zona Betleemului peșteri în care se amenajaseră case, ca pe vremea lui Iosif.  Pe-atunci el avea de lucru în Nazaret, de aceea pleacă de acolo la recensămînt, în Beetleem. Mai departe, scrie evanghelistul: Dar pe cînd erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască. Și a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Observăm că pronumele său,scris cu literă mică, se referă la Maria, nu la Iosif, iar Cel Unul-Născut, scrise cu majuscule, se referă la Dumnezeu Tatăl. De reținut că Pruncul a fost înfășat și culcat în iesle. Paul Evdokimov face legătura scutecelor în care a fost înfășat Pruncul și culcat în ieslea din Beetleem cu giulgiurile în care a fost înfășurat Iisus și pus în mormînt. Ce scrie foarte frumos Luca mai departe, făcînd legătura între păstori – să nu uităm că și regele David fusese mai înainte păstor – și Nașterea Fiului lui Dumnezeu? Să vedem: Și în ținutul acela erau păstori, stînd pe cîmp și făcînd de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată îngerul Domnului a stătut lîngă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor și ei s-au înfricoșat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mîntuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta va fi semnul: Veți găsi un prunc înfășat, culcat în iesle. Și deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulțime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu și zicînd: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pămînt pace, între oameni bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alții: Să mergem dar pînă la Betleem, să vedem cuvîntul pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Și, grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc, culcat în iesle. Și văzîndu-L, au vestit cuvîntul grăit lor despre Acest Copil. Și toți cîți auzeau se mirau de cele spuse de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punîndu-le în inima sa. (Luca 2, 8-19). Să reținem cele două stări, a acelora care i-au auzit pe păstori și a Mariei:eise mirau, iar Fecioara păstra toate aceste cuvinte, punîndu-le în inima sa, așa cum de alte multe ori a mai făcut. Și ea se mira, de bună seamă: cum să rămînă însărcinată fără de sămînță, cum să nască fără dureri și cum să rămînă mai departe fecioară. Aceasta e starea pe care trebuie s-o avem și noi, nu să așteptăm „magia Crăciunului“, cu hrană în exces, după ce-am postit și ne-am înfrînat, cu distracție, cu cadouri – ceea ce înseamnă consumerism – cu sănii, reni, becuri colorate… Să avem grijă să nu oferim multe cadouri copiilor, căci îi rîzgîiem, fiindcă primind cadouri multe în această perioadă ei cred că li se cuvin. Să rămînem deci pînă la Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos cu acestea: nu există „magie a Crăciunului“, să nu cumpărăm în exces așa cum ne ademenește consumerismul, să nu dăm copiilor multe cadouri și să ne păstrăm mirarea și bucuria că Dumnezeu a putut deveni atît de mic, născîndu-Se într-o iesle, așa cum colindele noastre tradiționale Îl aduc în prezent, aproape de noi. Nu cu becuri, sănii, reni și distracție fără Dumnezeu, așa cum se tot aud mereu aceleași douăzeci de cîntece de Crăciun pe care le au cei din Occident. Citiți Evanghelia după Luca, capitolul 2, versetele 1-20.

București, 19 undrea 2025 

Pentru conformitate, Mihai Floarea

[1] Octavianus Augustus (în latină Imperator Caesar Divi filius Augustus; n. 23 septembrie 63 î.Hr., Roma, Republica Romană – d. 19 august 14 d.Hr., Nola, Terra di Lavoro^⁠(d), Regatul Neapolelui), cunoscut anterior drept Octavius, a fost primul împărat roman. Deși a păstrat instituțiile Republicii Romane, a condus ca un împărat pentru mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol de războaie civile și a adus o eră de pace, prosperitate și măreție imperială. Este cunoscut de istorici cu titlul de Augustus, pe care l-a luat în anul 27 î.Hr.