Mucușor…. Alone!

Cine-a nins la Paris, să curețe urgent, dom’le, că ne-a rămas Nicușorul ostatic diplomatic. Stă cu geaca pe el, cu fularul până-n sprâncene, se uită pe geam și oftează: „Nu e normal. Eu știam Parisul altfel.” Păi cum altfel, Nicule? Cu croissant cald, cu acordeon, cu ploaie romantică, nu cu nămeți cât politica externă. A nins de parcă Franța s-a mutat pe Valea Prahovei și n-a anunțat pe nimeni. Zăpada e pe bulevarde, pe palate, pe protocol. Până și diplomația a alunecat puțin. Toți șefii de stat au plecat la timp, frumos, ordonat, ca la final de nuntă: fiecare cu plicul lui și cu zâmbetul regulamentar. Le-a făcut Macron cu mâna la fiecare, larg, prezidențial, de parcă era controlorul de tren: „Drum bun, succes, să ne mai vedem!”

Numai Nicușor… Mucușor, acest Macauley Caulkin ONG-ist, a mai rămas să numere fulgii de nea. Că la el a întârziat cursa. Ori protocolul. Ori fatumul. Mai are puțin și își face abonament pe termen lung. Se plimbă prin holuri, știe deja unde scârțâie parchetul, unde e cafeaua mai slabă și ce portret te judecă din perete. Dacă mai stă două zile, își primește legitimație de student străin și completează masteratul cu anul ăla lipsă, știți voi, anul ăla „pe afară”. Între timp, Parisul e în stare de șoc. N-a mai nins așa de când francezii se jurau că n-o să ningă vreodată. Primăria dă din umeri, metroul suspină, iar Nicușor dă refresh la aplicația meteo ca la bursă. „Mâine plec.” Mâine iar ninge. Coincidență? Nu cred.

S.O.S., avem președinte la sol! Nicușor a înghețat. Dacă mai continuă așa, îl prinde primăvara pe-acolo și începe să explice turiștilor: „Eu n-am vrut, dar a nins.” Așa se va finaliza odiseea pariziană, doamnelor și domnilor. O ninsoare neanunțată, un protocol grăbit și un omuleț înapoiat care voia doar să vadă Parisul… așa cum îl știa el.

Mais où sont les neiges d’antan?

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!