Concert extraordinar la BMB

Soprana Irina Iordăchescu-Vasiliu și tenorul Mario Vasiliu ne-au invitat la un concert deosebit, susținut de tineri muzicieni italieni, aflați într-o etapă definitorie a formării lor artistice. Locul de întâlnire: Biblioteca Municipală București Mihail Sadoveanu, unul dintre reperele afective și culturale ale orașului. Așezată în centrul aglomerat și mereu animat al Bucureștiului, biblioteca funcționează ca o veritabilă oază de liniște și memorie. Interiorul său, încărcat de istorie și de un aer de tihnă rar întâlnit, creează un cadru ideal pentru muzica de cameră. Spațiul intim pare să suspende timpul, invitând la reflecție, la apropiere umană și la o relație profundă cu frumosul.

Evenimentul se înscrie într-o inițiativă salutară, menită să sprijine debutul în muzica clasică și să creeze punți reale între noile generații de interpreți și public. Într-un peisaj cultural adesea dominat de grabă și superficialitate, astfel de proiecte reamintesc importanța continuității și a atenției acordate valorilor autentice. Poate că nu lipsa evenimentelor este problema, ci disponibilitatea noastră de a le vedea și de a le trăi cu adevărat. Concertul a avut loc într-o seară rece de iarnă, context exterior care a accentuat și mai mult căldura muzicii și intimitatea întâlnirii. Formula instrumentală — tenor, flaut, clarinet, pian și violă — a oferit o paletă timbrală variată, permițând alternanțe subtile între densitate și transparență sonoră. Tinerii interpreți au reușit să creeze un spațiu de concentrare și emoție, în care rigoarea stilistică s-a împletit cu prospețimea expresiei, iar fiecare intervenție solistică s-a integrat firesc în ansamblu.

Programul serii a fost construit cu inteligență și echilibru, traversând mai multe epoci și limbaje muzicale. Barocul lui Johann Sebastian Bach a adus rigoare, claritate și o arhitectură sonoră de o logică impecabilă, punând în valoare expresivitatea interioară a instrumentelor. Lucrările lui Franz Anton Hoffmeister au introdus eleganța clasică și spiritul dialogului concertant, flautul și viola construind un schimb viu, echilibrat, plin de suplețe. Romanța op. 85 de Max Bruch a reprezentat un moment de lirism intens, în care viola a devenit vocea unei confesiuni calde și melancolice, susținută de un pian atent și empatic. Finalul, strălucitor și virtuos, cu Carnevale di Venezia de Paolo Antonio Genin, a adus un plus de energie și exuberanță, demonstrând siguranța tehnică și expresivă a interpreților.

Dialogul dintre flaut, violă și pian s-a remarcat prin coerență și naturalețe, fără excese demonstrative, dar cu o evidentă plăcere a cântului împărtășit. Pianul a avut un rol esențial în articularea discursului muzical, oferind stabilitate, respirație și profunzime întregului ansamblu. Seara a confirmat, încă o dată, forța muzicii interpretate live: emoția transmisă direct, tăcerile pline de sens dintre fraze, sentimentul de comuniune care se creează între interpreți și public. Este genul de experiență care rămâne și care reamintește de ce muzica de cameră are nevoie de spații intime și de un public dispus să asculte cu adevărat. Concluzia este una deschisă și optimistă: dorința de a reveni la cât mai multe astfel de concerte, cu atât mai valoroase atunci când sunt trăite alături de prieteni apropiați.

Program: