„Morții mă-sii!“

Lumea creștinată pregătește „pomenirea morților“  de regulă sîmbăta, cu deosebită grijă în sîmbăta a doua a Triodului – Moșii de iarnă – premergătoare Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, a lăsatului sec de carne.

Salut cu bucurie inițiativa alcătuitorilor calendarului creștin-ortodox de a se renunța la termenul „morți“ în favoarea mai bine gînditului adormiți. În lumina Scripturilor, moartea a fost învinsă pentru totdeauna prin Învierea lui Hristos, așa încît „boldul“ ei merită disprețuit. Mă aștept ca în curînd să văd generalizîndu-se termenul adormiți și la lumînărarele din curțile bisericilor. Pînă atunci, vreau să glosez asupra expresiei injurioase pe care am ales-o drept titlu pentru articolul de față, fiindcă prea des am auzit-o! Ea e nu numai azvîrlită dintre dinții încleștați de furie ai unor bărbați, ci și din gurile unor femei înrăite și, vai, chiar din ale unor copii (contextual, elevi supuși bășcăliei^[1] tradiționale)!

Deși circulă și îndemnul „despre morți numai de bine“, frecvența mai mare a cuvintelor necreștinești la care mă refer e încă îngrijorătoare.

Cercetările mai noi evidențiază efectul cuvintelor rostite/gîndite deopotrivă asupra adresanților și – atenție! – asupra emițătorilor înșiși! Psihologii au avertizat demult asupra importanței gîndirii pozitive, dar insuficient de convingător s-au pronunțat despre efectele nefaste ale gîndirii negative, incriminatoare, injurioase. De pildă, Joseph Murphy sfătuia: Evitați conflictele dintre conștient și subconștient. Atunci cînd doriți să vă impregnați benefic subconștientul, întîi relaxați-vă profund și intrați într-o stare de receptivitate și interiorizare. Apoi imaginați-vă cum ar fi dacă dorința vi s-ar îndeplini și simțiți plenar bucuria reușitei. Un moment foarte bun este cel dinaintea somnului. Dormiți în pace și treziți-vă în bucurie^[2]. Ceva mai clar, mai departe afirma: Invidia, gelozia și critica sînt tot atîtea piedici care trebuie eliminate. Urmăriți să vă bucurați de fericirea și [de] prosperitatea celor din jurul dumneavoastră^[3]. Însă în nr. 73 / 2025 al revistei „Noul euxin“ am publicat articolul lui Anatol Basarab Protecția ADN-lui – o necesitate vitală. Ipoteza credibilă a lui Piotr Goriaev în care sîntem preveniți răspicat: […] cererea se adresează unei STRUCTURI DIVINE, ADN-ul este CREAȚIA LUI DUMNEZEU, este PROSPECTUL DE FUNCȚIONARE al OMULUI,  terapie ondulatorie care reface codul genetic. Fiecare cuvînt bun este un medicament. Fiecare blestem e o otravă, iar corpul tău aude fiecare dintre ele. Gîndește-te cîte fraze distructive rostești zilnic, în gînd sau cu voce tare: „Sînt obosit“, „Mă doare capul“, „E insuportabil“, „Nu rezist“. Fiecare astfel de frază e o lovitură în ADN. O lovitură de 30.000 roentgen. Acum înmulțește cu zilele, lunile, anii: de aici vin bolile pe care medicii le numesc „inexplicabile“.^[4]

În anumite culturi primitive există o armă ciudată, bumerangul, pe care, dacă n-o mînuiești cum trebuie, o primești înapoi și te rănește, tăria loviturii întorcîndu-se asupră-ți. Este vorba despre efectul bumerangului rău mînuit, mult mai dur, mai pragmatic decît blîndul îndemn din paremiologie ce ție nu-ți place, altuia nu-i face regăsit și-n Evanghelie:Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta sînt cuprinse Legea și Prorocii.(Matei 7, 12).Ei bine, dacă în avalanșa de evenimente prin care trecem cotidian nu mai impresionează suficient îndemnurile acesta înțelepte, să ne gîndim ori de cîte ori auzim o frază blasfemiatoare, un cuvînt injurios la bumerang și mai ales la observațiile demonstrate științific de savantul Piotr Goriaev.

În plus, străbunilor le datorăm cele de care dispunem astăzi: o țară, o limbă, o credință. Cum dar să le întinăm memoria, cum să-i invocăm jignitor, cum să nu le facem pomenile creștine cuvenite? E o prostie materialistă colosală în convingerile unora cînd spun: „de ce să dau de pomană, că morții nu mănîncă!“ Acestui soi de oameni le-aș pune sub ochi – în caz că știu să citească și să priceapă! – din memorialistica apărută după 1990 acele episoade ale celor aflați la datorie pe frontul de Est cînd, fie sub ploaia de gloanțe inamice, fie sub gerul năpraznic, fie înfometați crunt, simțeau o energie revigoratoare, o forță de undeva, de Sus, care-i menținea în viață! Ulterior, ajungînd printre ai lor și povestindu-le cumplitele momente trăite, aflau cu lacrimi în ochii ascultătorilor că aceia tocmai în acele clipe se rugau pentru ei, le aprindeau o lumînare, le făceau pomenile îndătinate. Într-un roman realist scris de Ion Coja, Șeitanii, o rubedenie de-a sa întoarsă din Siberia relata că, în timp ce tovarășii lui piereau secerați de foamete și de ger, el simțea din cînd în cînd miros de tămîie și trupul îi prindea puteri renăscute minunat, căci tocmai atunci, la mii de kilometri, în țară, i se făceau pomeni așa încît a putut supraviețui.

Chiar dacă unii n-au avut bunici sau mame credincioase, de la care să deprindă buna cuviință și tradițiile menite cinstirii străbunilor – Moșii în limbaj bisericesc –, măcar să le atragem atenția și să le argumentăm să nu mai gîndească/rostească expresia din titlul acestei intervenții sau altele asemănătoare.

Fie ca, prin mila nemărginită a lui Dumnezeu, să ajungă fiecare român la înțelepciunea strămoșilor cărora le datorăm pururea recunoștință!

Slavă Tatălui, Fiului și Sfîntului Duh! Amin!   

București, 13 făurar 2026

^[1] În limbajul actual bullying.

^[2] Joseph Murphy, Puterea extraordinară a subconștientului tău, București, Editura Deceneu, 2010, traducere de Dan Bozaru p. 96. Titlul original al cărții este The Power of Your Subconscious Mind și a apărut în 1963.

^[3] Idem, p. 103.

^[4] V. https://mihaifloarea.wordpress.com/2026/01/10/noul-euxin-nr-73/