Târgu-Jiu – oraș monarhic al memoriei și demnității românești

În inima Olteniei subcarpatine, scăldat de apele line ale Jiului și străjuit de colinele Gorjului, Târgu-Jiu s-a afirmat, în epoca monarhică a României, drept un așezământ al rânduielii, al conștiinței naționale și al nobleței civice. Sub oblăduirea Coroanei, orașul a cunoscut o dezvoltare temeinică, armonizând tradiția târgoveață cu suflu modernizator al vremurilor noi.
În anii domniei lui Carol I al României, iar apoi sub sceptrul lui Ferdinand I al României și al lui Carol al II-lea al României, Târgu-Jiu a dobândit chip urban, cu instituții trainice, școli luminoase și edificii administrative ce purtau pecetea gravității statului modern. Spiritul monarhic, înțeles ca ethos al ordinii și al datoriei, a modelat viața obștei locale. Funcționarul public, ofițerul, magistratul și dascălul întruchipau, fiecare în sfera sa, o slujire devotată țării și Tronului.
Orașul s-a remarcat printr-o intensă viață culturală și printr-o conștiință istorică adânc înrădăcinată. În perioada interbelică, când România Mare își căuta echilibrul și expresia deplină a unității sale, Târgu-Jiu a devenit spațiu de reculegere și înălțare sufletească. Aici, întru cinstea eroilor căzuți în Războiul pentru Întregire, s-a zămislit ansamblul monumental conceput de Constantin Brâncuși, operă de sinteză între tradiția românească și universalitatea artei moderne.
Ansamblul sculptural, alcătuit din Coloana Infinitului, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii, este o profesiune de credință a unei epoci care îmbina pietatea cu idealul. Sub domnia Regelui, jertfa ostașului era înălțată la rang de simbol etern, iar orașul devenea sanctuar al memoriei naționale.
Din punct de vedere social, Târgu-Jiul interbelic păstra armonia dintre elitele administrative și poporul harnic al ținutului. Târgurile săptămânale, serbările școlare, paradele militare și festivitățile regale imprimau vieții urbane un ritm solemn, aproape ceremonial. Drapelul tricolor, arborat la ceas de sărbătoare, este expresia vădită a unei loialități neștirbite față de Coroană și Țară.
Astfel, Târgu-Jiu s-a configurat, în epoca monarhică, ca un oraș al demnității cumpătate, al tradiției și al aspirației. El nu a fost doar un centru administrativ al Gorjului, cu un loc unde ideea de Monarhie a prins chip concret în instituții, în artă și în conștiința cetățenilor săi. În memoria vremurilor, Târgu-Jiu rămâne o mărturie a unei Românii care, sub sceptrul Regal, își căuta destinul cu gravitate, credință și simț al permanenței.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet