Râu si dealuri

© Valerian Cruceru

Cât timp îți merge bine în viață, lumea pare plină de oameni care te apreciază. Telefonul sună des, mesajele vin, invitațiile apar din toate părțile. Oamenii te caută, te laudă, te întreabă ce mai faci, îți spun că ești un om extraordinar și că se bucură că te cunosc. În jurul tău pare că este mereu agitație, râsete, prietenie și interes. Toți au timp pentru tine atunci când lucrurile îți merg bine. Toți vor să fie aproape de tine când ai bani, când ai succes sau când ai ceva de oferit. În acele momente ai impresia că ai o mulțime de prieteni și că nu ești niciodată singur. Dar viața are un mod foarte dur de a clarifica lucrurile. Pentru că vine, mai devreme sau mai târziu, ziua în care apar problemele. Ziua în care banii nu mai sunt la fel de mulți, ziua în care lucrurile se complică, ziua în care nu mai ai ce să oferi sau să rezolvi pentru alții. Și atunci începe adevăratul test al relațiilor. Dintr-o dată telefonul sună mult mai rar. Mesajele devin tot mai puține. Oamenii care aveau mereu timp pentru tine devin brusc foarte ocupați. Cei care te căutau zilnic dispar încet, fără explicații. Nu mai sunt invitații, nu mai sunt laude, nu mai sunt discuții lungi. Zgomotul din jurul tău se stinge treptat și în locul lui rămâne liniștea. O liniște care la început doare, pentru că îți arată un adevăr pe care nu ai vrut să îl vezi până atunci. Mulți dintre cei care erau lângă tine nu erau acolo pentru tine, ci pentru ceea ce aveai. Pentru ceea ce puteai oferi. Pentru avantajele pe care le aducea prietenia cu tine. Și atunci înveți una dintre cele mai dure lecții ale vieții: nu toți cei care stau lângă tine sunt prietenii tăi. Mulți sunt doar trecători care stau aproape atât timp cât le este bine. Dar viața are și o parte bună în această lecție dură. Pentru că în acea liniște rămân câțiva oameni. Foarte puțini, uneori doar unul sau doi. Oameni care nu pleacă atunci când lucrurile devin grele. Oameni care nu te întreabă ce ai sau cât ai, ci dacă ești bine. Oameni care stau lângă tine nu pentru că au ceva de câștigat, ci pentru că le pasă cu adevărat. Și atunci îți dai seama că nu numărul oamenilor din jurul tău contează, ci adevărul din inimile lor. Pentru că atunci când ai bani și succes poți avea o mulțime de oameni în jurul tău. Dar când viața te lovește și zgomotul dispare, rămân doar cei care te iubesc cu adevărat. Iar aceia, de obicei, sunt mult mai puțini decât ai crezut vreodată.

Preot Danu Florin


MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Nihil Sine Deo

Lasă un răspuns