Un nou pas pentru o Românie sustenabilă: lansarea proiectului privind fondurile externe nerambursabile și dezvoltarea durabilă

București, 31 martie 2026 – Într-un moment în care dezbaterea publică despre fondurile europene începe să se mute, tot mai clar, de la simpla rată de absorbție către întrebarea esențială a impactului real, conferința de lansare a proiectului „Gestionarea eficace a fondurilor externe nerambursabile și monitorizarea contribuției acestora la dezvoltarea durabilă a României…” a propus un mesaj ferm: România are nevoie nu doar de bani europeni, ci de o administrație capabilă să îi transforme în dezvoltare durabilă, instituții mai puternice și politici publice mai inteligente. 

Evenimentul, organizat la Hotel Sheraton din București, a reunit reprezentanți ai Guvernului României, ai Comisiei Europene și ai unor instituții-cheie din administrația publică și din sistemul statistic și de formare, într-o formulă care a arătat, de la bun început, că tema sustenabilității nu mai poate fi tratată izolat, sectorial sau formal. Prezența vicepreședintei Comisiei Europene Roxana Mînzatu, a vicepremierului Barna Tánczos, a ministrului Investițiilor și Proiectelor Europene Dragoș Pîslaru, a secretarului general al Guvernului Ștefan-Radu Oprea, alături de coordonatorul Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, László Borbély, și de președinții INA și INS, a dat întâlnirii atât greutate instituțională, cât și o direcție strategică limpede. Dincolo de protocol, conferința a avut tonul unei reuniuni de lucru între oameni care știu că următorii ani vor fi decisivi. Mesajul central a fost acela că dezvoltarea ddurabilăl trebuie să devină criteriu de decizie, limbaj comun între instituții și instrument de transformare administrativă. În această logică, noul proiect a fost prezentat ca parte a unei construcții ample: formarea unei culturi a sustenabilității în administrația publică românească.

László Borbély: de la viziunea din 2017 la o infrastructură instituțională a sustenabilității

Intervenția lui László Borbély a avut atât o dimensiune de bilanț, cât și una mobilizatoare. Discursul său a pus în perspectivă un parcurs început cu ani în urmă, când dezvoltarea durabilă era încă privită de mulți ca o temă secundară. A reamintit că în 2017 exista deja o viziune privind necesitatea unui departament dedicat în centrul guvernului și că România a făcut un pas timpuriu și semnificativ în raport cu implementarea Agendei 2030. László Borbély a vorbit despre consolidarea treptată a Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, despre extinderea echipei și despre ambiția de a crea în continuare structuri stabile, inclusiv un centru de excelență. A insistat asupra unuia dintre cele mai importante rezultate acumulate în ultimii ani: apariția unei rețele consistente de experți formați în domeniul dezvoltării durabile și al economiei circulare. Faptul că România dispune deja de mii de experți, dintre care o parte semnificativă activează la nivel local, a fost prezentat ca o realizare rară la nivel european și ca dovadă că dezvoltarea durabilă poate fi instituționalizată, nu doar enunțată. Totodată, discursul său a avut și o dimensiune de recunoaștere a parteneriatelor care au făcut posibil acest drum: susținerea politică, colaborarea interinstituțională, implicarea partenerilor și nevoia de continuitate au fost evocate repetat. Tonul a fost unul personal, cald, construit pe ideea că marile proiecte administrative nu se fac doar prin reguli și proceduri, ci și prin încredere, loialitate și perseverență.

Roxana Mînzatu: sustenabilitatea trebuie să câștige mințile și inimile oamenilor

Una dintre cele mai articulate intervenții ale conferinței a fost cea a vicepreședintei Comisiei Europene, Roxana Mînzatu, care a adus dezbaterea în zona marilor transformări europene: policriza, competitivitatea, neutralitatea climatică, rolul competențelor și al formării în arhitectura viitorului buget european. Mesajul său a mers dincolo de limbajul tehnic. Mînzatu a insistat că obiectivul neutralității climatice pentru 2050 nu este o simplă aspirație îndepărtată, fiind un angajament cu efecte imediate asupra deciziilor publice și economice. De aici rezultă, a subliniat ea, nevoia de a convinge societatea, de a „câștiga mințile și inimile oamenilor”, pentru ca sustenabilitatea să nu fie percepută ca obligație birocratică, ci ca proiect de viitor. În această cheie, formarea celor 200 de persoane de la nivel local și a altor 250 din administrația centrală a fost prezentată ca principala „coloană vertebrală” a acestuia: oameni mai bine pregătiți înseamnă decizii mai bune, proiecte mai coerente și o cheltuire mai inteligentă a banilor europeni. Intervenția sa a legat explicit sustenabilitatea de capacitatea administrativă și de calitatea instituțiilor publice. Roxana Mînzatu a introdus și o temă de mare relevanță pentru perioada următoare: viitorul buget european și posibila organizare a fondurilor în jurul unui plan de țară susținut de un fond unic. Dincolo de dezbaterea europeană aflată în curs, ea a remarcat un aspect esențial pentru România: capacitatea administrativă ar putea redeveni finanțabilă și, tocmai de aceea, proiecte de acest tip trebuie înțelese ca investiții structurale, nu ca episoade punctuale.

Dragoș Pîslaru: nu cât cheltuim contează cel mai mult, ci cum investim

Discursul ministrului Dragoș Pîslaru a dus conversația în miezul problemei: diferența dintre absorbția fondurilor și eficiența utilizării lor. El a observat că în spațiul public se discută adesea despre volumul banilor care intră în țară și despre cât de repede sunt cheltuiți, dar prea puțin despre felul în care acești bani schimbă efectiv viața oamenilor. Dragoș Pîslaru a oferit un exemplu puternic: situația tinerilor NEET din România – tineri care nu sunt nici în educație, nici în muncă, nici în formare – pentru a arăta că simpla multiplicare a proiectelor și intervențiilor finanțate nu garantează transformare reală. Din această perspectivă, a pledat pentru evaluări calitative și pentru mecanisme care să permită statului să înțeleagă mai bine ce funcționează, unde și de ce. A fost una dintre cele mai clare pledoarii din cadrul conferinței pentru mutarea accentului de pe indicatorii cantitativi pe durabilitatea intervențiilor. Pentru ministru, fondurile europene trebuie investite în oameni, în capitalul uman al României, astfel încât o subvenție, un curs sau o măsură punctuală să nu reprezinte doar un episod administrativ, ci un punct de cotitură în viața beneficiarului. În acest sens, proiectul lansat apare ca o încercare de a crea un mecanism care să conecteze cheltuirea banilor cu obiectivele de dezvoltare durabilă și cu efectele reale în societate.

Ștefan-Radu Oprea: competitivitatea și sustenabilitatea nu sunt opuse

Secretarul general al Guvernului, Ștefan-Radu Oprea, a adus în discuție relația dintre dezvoltarea durabilă și competitivitatea economică europeană, respingând ideea că cele două s-ar afla în tensiune. Din perspectiva sa, noile instrumente europene, de la mecanismele de taxare a carbonului până la noile politici industriale și acceleratoarele de piață pentru produse verzi, construiesc tocmai o economie europeană în care sustenabilitatea devine avantaj competitiv. Ștefan-Radu Oprea a reușit să traducă miza proiectului într-un limbaj concret, apropiat de administrație: dacă vor fi analizate 17.000 de proiecte prin prisma celor 17 obiective de dezvoltare durabilă, atunci rezultatul nu trebuie să fie doar un exercițiu tehnic; va rezulta o radiografie a măsurii în care politicile publice ale României sunt cu adevărat aliniate acestor obiective. S-a subliniat totodată rolul instituțiilor puternice și al memoriei instituționale, într-un context în care rotația rapidă a liderilor administrativi riscă să fractureze continuitatea reformelor. Una dintre ideile cele mai relevante din intervenția sa a fost aceea că România trebuie să poată duce mai departe obiectivele de dezvoltare durabilă dincolo de ciclurile politice, de schimbările de guvern și de succesiunea miniștrilor. În lipsa unor instituții stabile și a unei culturi administrative solide, fiecare nou început riscă să reseteze progresul deja făcut.

INA și miza formării profesionale ca investiție, nu cheltuială

Vocea Institutului Național de Administrație a adus în sală o temă sensibilă, dar esențială: profesionalizarea continuă a administrației publice. Intervenția Ioanei-Roxana Melenciuc-Ioan a avertizat că formarea profesională nu trebuie tratată ca simplă componentă de proiect, ca beneficiu marginal sau ca pretext administrativ, Într-o lume dominată de policriză și schimbare accelerată, administrația publică are nevoie de oameni care să înțeleagă complexitatea dezvoltării durabile, caracterul ei transdisciplinar și felul în care aceasta modelează politicile publice, achizițiile publice, planificarea, relația cu datele și reprezentarea intereselor naționale inclusiv la nivel european. A fost formulată explicit ideea că fără o administrație capabilă, bine pregătită și antrenată continuu, nu se poate vorbi serios despre implementarea sustenabilității. Remarca privind interzicerea, în anul precedent, a cheltuielilor pentru formare profesională în sistemul public a dat discursului o notă critică și foarte concretă. Ea a arătat cât de fragilă poate fi această prioritate atunci când nu este susținută consecvent la nivel de sistem. Tocmai de aceea, proiectul lansat a fost valorizat ca oportunitate, dar și ca semnal că statul trebuie să regândească structural raportarea la pregătirea continuă a personalului.

INS: fără date solide, nu există decizie publică serioasă

Una dintre cele mai consistente pledoarii pentru dimensiunea factuală a guvernării a venit din partea președintelui Institutului Național de Statistică, Tudorel Andrei. Discursul său a reconfirmat ideea că dezvoltarea durabilă nu poate fi evaluată decât prin indicatori, serii de date și mecanisme de măsurare credibile. Tudorel Andrei a reamintit colaborarea de durată cu Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă și faptul că România a construit, în timp, un sistem de indicatori care permite transpunerea obiectivelor globale în realități naționale măsurabile. A subliniat că statistica este, în fond, un instrument al democrației: doar în prezența unor date robuste poate exista o dezbatere publică așezată, necontestabilă factual, capabilă să depășească retorica și impresiile. Discursul său a avut și o dimensiune instituțională puternică. A vorbit despre tensiunea dintre performanța profesională a INS la nivel european și subfinanțarea sau subevaluarea internă a instituției. A insistat asupra costurilor granularității datelor, asupra nevoii de anticipare și asupra faptului că noile cerințe europene de raportare nu apar peste noapte, ci pot și trebuie să fie pregătite din timp. În esență, mesajul său a fost că o Românie care vrea politici publice bazate pe dovezi trebuie să investească serios în statistica oficială.

Parteneriatul, firul roșu al conferinței

Poate cea mai importantă concluzie a evenimentului a fost aceea că nimeni nu a vorbit despre proiect ca despre proprietatea unei singure instituții. Dimpotrivă, toate intervențiile au accentuat ideea de parteneriat: între nivelul european și cel național, între guvern și instituțiile specializate, între decidenți politici și experți, între administrația centrală și cea locală. Această logică este vizibilă și în construcția agendei, care a adus la aceeași masă lideri politici, reprezentanți ai instituțiilor de formare și statistică, experți tehnici și coordonatori de proiect. După partea de deschidere și networking, programul a continuat cu intervenții tehnice și prezentări ale coordonatorilor din MIPE, SGG, INS și INA, urmate de o sesiune de întrebări și concluzii. În fond, aceasta a fost și ideea de profunzime a întregii întâlniri: sustenabilitatea nu se poate construi prin acțiuni disparate. Ea cere coerență, dialog, date, formare, continuitate și capacitatea de a traduce obiective mari în instrumente administrative concrete.

Conferința de la BuBucurești s-a constituit în declarație de intenție asupra felului în care România ar trebui să privească, în următorii ani, relația dintre fondurile europene, administrația publică și dezvoltarea durabilă. A fost, totodată, un apel la maturizare instituțională: să nu mai judecăm succesul doar prin câți bani intră sau cât de repede se consumă, ci prin schimbările reale pe care acești bani le produc în societate. În intervențiile participanților s-au regăsit teme mari: formarea unei noi generații de experți, profesionalizarea administrației, întărirea statisticii oficiale, creșterea capacității administrative, corelarea politicilor publice cu Agenda 2030, investiția în oameni și în competențe, precum și păstrarea unei perspective pe termen lung într-o perioadă dominată de urgențe și crize suprapuse. Dacă ar fi rezumată într-o singură idee, conferința ar putea fi descrisă astfel: România încearcă să treacă de la logica absorbției la logica sensului. Iar acest proiect își propune tocmai să construiască puntea dintre bani, politici publice și viitor.