Note de călătorie. Azi: Sacré-Cœur

În vizită prin Paris, azi – Basilique Sacré-Cœur

În vizita mea prin Paris, am vrut să revăd Sacré-Cœur, pentru povestea şi lumea inedită care-i sfințeşte locul. Încărcată de emoţie, frumuseţe şi arhaism, lumea din Montmartre pare să fie aceeaşi, trăind pe cel mai înalt deal al Parisului şi, totuşi, o lume nouă, căci aici fluctuația de vizitatori este mare. O vizitasem imediat după ce venisem în Franţa (Paris) în 2007. Nu ştiam atunci nimic desprea ea, abia apoi am cercetat istoria locului, a Catedralei Sacré-Cœur.

Bazilica Sacré-Cœur de Montmartre, cunoscută sub numele de Legământul Național, situată în vârful Butte Montmartre, în cartierul Clignancourt din arondismentul 18 din Paris, este o clădire religioasă importantă pariziană, „sanctuarul adorației”, ,,Mila euharistică și divină”, care este proprietatea Arhiepiscopiei Parisului.
Scările din Piața Louise-Michel duc la bazilica cunoscută pentru pridvorul cu trei arcade, cu două etaje, cupola circulară mare, înconjurată de patru domuri octogonale mici, acoperite cu felinare și flancate de turnulețe. Ea are o poveste, fiind a doua catedrală ca mărime şi vizitată, după Catedrala Notre-Dame de Paris.
Se spune că acest deal, Montmartre, a fost ales de poporul galic, pentru a aduce jertfe păgâne zeilor (sec. al III-lea), lui Marte sau Mercur, iar, mai târziu, aici au fost sacrificați martirii: Denis, Rustique şi Eleuthere din Paris, care au fost decapitați, mai târziu locul numindu-se ,,Sfântul Mucenic”, însă în sec. al IX-lea a avut loc o schimbare de nume şi anume în ,,martre”, care, în vechea limbă galică, însemna ,,martiri”, în ,,Muntele martirilor” sau Montmartre.
De fapt, construcţia ei a început în 1875, a durat ceva ani, fiind finalizată în 1923, dar în 1891 a fost inaugurarea oficială a basilicii. Stilul oficial este cel romano-bizantin şi se vede acest lucru în construcţia catedralei. Situată pe o colină, este punctul cel mai înalt al Parisului, după ce te desprinzi de lumea magazinelor spectaculoase de orice fel, de comercianţii cu rulote, apoi păşesti într-o altă lume misterioasă, plină de forfotă şi plăceri. Aici găseşti de toate, de la pictori amatori, la profesionişti, la muzicieni de duzină sau talentaţi, actori care recită în piaţă, fotografi, prostituate, hoţi de buzunare, vânzători ambulanţi, cu alte cuvinte, o lume aparte, dar plină de farmec. Este imposibil să nu-ţi placă şi să nu te amesteci în mijlocul ei printre mulţimea de vizitatori. Străduţe înguste, de fapt sunt nişte fundături, toate dau în strada mare a pieţii cu căsuțe la fel de vechi şi ponosite, având reminescenţe vechi. Cred că niciodată nu au locuit aici bogaţii Parisului, dar a fost vizitată în ,,crâşmele vremii” de poeţi, scriitori, pictori, muzicieni, printre care pictorul Lautrec, fotograful Jean François şi alții. De pe coline vedeam cum se învârt luminile de pe Turnul Eiffel şi mă gândeam că, privindu-l aşa, Parisul era mult mai mare decât credeam eu şi cum coboram scările de la Sacré-Cœur, am vrut să îngrop povestea celei mai înalte coline din Paris şi să rămân doar cu prezentul şi frumuseţea din ultima zi a anului. Şi ca o feerie, câţiva fulgi de nea fluturau în aerul celui mai înalt deal din Paris, Sacré-Cœur de Montmartre, mângâindu-mi paşii obosiţi.

Jurnalist Miriam Dabau
Paris, 2026

MAGAZIN CRITIC – Contează pe ȘTIRI ce contează