Marius Andreescu: De la familia ortodoxă românească la parteneriatul civil occidental

casatorie

Familia este un fapt natural, ontologic bazat pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie și este consacrat ca atare de normele juridice. Scopul principal al familiei este procrearea. Legiuitorul nu poate să ignore obiectivitatea faptelor naturale, iar reglementările normative nu pot fi contrare firii sau naturii. Așa se explică de ce în materie constituțională sau civilă familia și respectiv dreptul la familie au fost consacrate pornind de la fapte naturale, garantate distinct, fără a fi asimilate cu dreptul la „parteneriat civil” sau la oricare fel de relații contractuale între persoane de același sex.


I. Argument

Statul Român și societatea civilă din țara noastră sunt confruntate cu o problemă importantă și anume refuzul de a recunoaște căsătoriile dintre homosexuali încheiate în alte țări, refuzul de a considera că aceste cupluri formează o familie în sensul reglementat de legislația română și de a acorda drepturi partenerilor unor asemenea cupluri identice celor recunoscute membrilor familiilor tradiționale.

Situația nu este deloc favorabilă pentru Statul Român și nici pentru societatea pentru care, de mii de ani, de când există poporul român și chiar mai înainte de formarea poporului român, temeiul de existență al familiei îl constituie căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, iar familia tradițional românească este clădită și există în spiritul valorilor și prescripțiilor milenare ale dreptei credințe ortodoxe.

Din nefericire, există decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și chiar ale Curții Constituționale a României (CCR), care obligă autoritățile să recunoască în țara noastră căsătoriile dintre homosexuali încheiate în străinătate, să accepte că aceștia formează o familiei și au drepturile pe care legea le conferă familiilor tradiționale bazate pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie.

Neobținând o astfel de recunoaștere din partea autorităților române, mai multe cupluri de homosexuali au formulat acțiuni la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), împotriva Statului Român reclamând încălcarea unor principii și drepturi consacrate de Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma în 1950 și intrată în vigoare în anul 1953.

Prezentăm mai jos principalele argumente pe care un cuplu de homosexuali și Asociația ACCEPT le susțin în motivarea acțiunii lor:

Adrian Coman și Clai Hamilton sunt împreună de mulți ani și încearcă să convingă autoritățile că pot fi soți și în acte. Demersul lor nu a avut sorți de izbândă în România și, alături de Asociația ACCEPT, au dat România în judecată la CEDO. Procesul a început recent cu o celeritate deosebită pe care Curtea de la Strasbourg nu o manifestă în alte numeroase litigii.

Reclamanții invocă încălcarea dreptului lor la căsătorie, nediscriminare, viață de familie și acces la justiție.

Adrian Coman și Clai Hamilton au fost recunoscuți ca soți și, implicit, ca familie, de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și de Curtea Constituțională a României (CCR) în vara anului 2018. Aceste două decizii, în opinia noastră contrare principiilor tradiționale ale dreptului, tratatelor internaționale în materie, Constituției României și legislației interne privitoare la familie, reprezintă cele mai importante precedente juridice stabilite în ultimul deceniu pentru recunoașterea dreptului la familie cuplurilor de homosexuali în Uniunea Europeană și în România.

„Decizia CJUE, care stabilește recunoașterea căsătoriilor între persoanele de același sex în dreptul european, cel puțin în materia liberei circulații, este una obligatorie pentru instanțele și autoritățile publice din România. Decizia CCR recunoaște, pentru prima dată, dreptul la viață de familie al femeilor lesbiene și bărbaților gay în România și indică, încă din 2018, faptul că Parlamentul trebuie să adopte o lege care să protejeze aceste familii”, afirmă în motivarea acțiunii lor cuplul de homosexuali și Asociația ACCEPT.

Potrivit reclamanților, în aproape trei ani, ambele decizii au fost ignorate de puterea executivă, legislativă și judecătorească. Instanțele, care ar fi trebuit să soluționeze cazul de discriminare inițiat de Adrian, Clai și ACCEPT împotriva Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI) și Ministerului pentru Afaceri Interne, au eșuat.

„Judecătoria Sector 5 și Tribunalul București au invocat din oficiu excepții procedurale, clamând o aberantă lipsă de interes a părților pentru rezolvarea cauzei, în loc să aplice deciziile instanțelor superioare. Astfel, judecătorii celor două instanțe au negat accesul nostru la justiție și la o soluție pentru problema de fond: imposibilitatea soților Coman-Hamilton de a locui ca familie în România, din cauza refuzului IGI de a emite în 2013 un permis de ședere pentru Clai (cetățean american), motivând discriminatoriu că România nu recunoaște căsătoriile între persoane de același sex încheiate în afara țării”, mai susțin reclamanții din această cauză.

Statul Român este acuzat pentru că în tot acest timp practica autorităților nu s-a schimbat; Parlamentul nu a reglementat parteneriatul civil și Guvernul nu a coordonat o reformă administrativă care să armonizeze legislația națională cu cea europeană în materia liberei circulații pentru cetățenii europeni.

„Această din urmă problemă este analizată și de Comisia Europeană, care a declanșat în august 2020 o procedură de pre-infringement împotriva României, ultimul pas înainte de declanșarea procedurii judecătorești la CJUE pentru încălcarea legislației UE prin neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru. Prin procedura de pre-infringement se încearcă un dialog cu statul, înainte de a fi trimis în judecată de către Comisia Europeană”, susțin aceiași reclamanți.

„De aproape nouă ani suntem în instanțele din România și Europa. Refuzul statului de a ne recunoaște căsătoria nu ne permite să avem reședința în România. Dacă s-ar întâmpla ceva cu părinții mei, care locuiesc în România, nu am putea să fim alături de ei ca familie, din cauza restricțiilor de circulație impuse pentru limitarea pandemiei. Deși soții cetățenilor români au dreptul să intre în țară, Clai nu își poate exercita acest drept. El nu poate obține nici permis de ședere, nici certificat de căsătorie transcris, prin care să arătăm că formăm o familie. Este revoltător că suntem încă în această situație, în ciuda eforturilor făcute și în disprețul deciziilor CJUE și CCR, care deja au clarificat legislația în materie. Sperăm să ne găsim la CEDO dreptatea și avem încredere că noile autorități române vor pune capăt acestor discriminări, cu sprijinul Comisiei Europene”, a spus Adrian Coman.

Iustina Ionescu, avocată de drepturile omului care reprezintă cuplul în toate aceste spețe, afirmă că faptele reclamate de Adrian, Clai și „ACCEPT” la CEDO sunt extrem de grave, pentru că România face „un abuz fără precedent”.

„Dreptul european face parte din cel național, și trebuie aplicat direct de judecători și celelalte autorități. Avem încredere că CEDO va institui printr-o decizie favorabilă în acest caz un drept la căsătorie în Europa pentru persoane LGBTI, deci fără discriminare, în baza jurisprudenței anterioare a curții, care consideră că, odată statuat în dreptul național, dreptul la căsătorie trebui reglementat efectiv. Dreptul la căsătorie pentru Adrian și Clai a fost deja recunoscut de CJUE și el nu poate rămâne un drept iluzoriu, ci trebuie să poată fi exercitat efectiv. Or, în absența posibilității de transcriere a căsătoriei încheiate în Belgia, Adrian și Clai nu au posibilitatea să primească o carte de rezidență pentru că, în fapt, căsătoria lor nu e recunoscută de România”, susține avocatul.

Sunt oare întemeiate și legitime acuzațiile formulate de cuplul de homosexuali și de Asociația ACCEPT? Pot fi considerați că formează o familie asimilată familiei tradiționale românești întemeiată pe unirea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie și pot avea același statut juridic? Statul Român a încălcat drepturi și libertăți fundamentate recunoscute de Constituție și de instrumente juridice internaționale cuplului de homosexuali ? Sunt întrebări la care încercam să răspundem succint în acest studiu.

II. Familia tradițională ortodoxă

Căsătoria, actul de unire liber consimțit dintre un bărbat și o femeie prin care se întemeiază o familie nu este un simplu fapt social sau o creație juridică, așa cum a ajuns să fie considerată în occident de către protestanți, atei și guvernanții atei.

„Pentru dreapta credință ortodoxă nunta este o Taină a Duhului Sfânt. Săvârșind Taina nunții, preotul constată nu înfăptuirea unui fapt social oarecare și impersonal, ci lucrarea directă a lui Hristos asupra bărbatului și femeii care se unesc prin iubire, sau întâlnirea personală a celor care primesc această Taină cu Hristos. Săvârșitorul propriu-zis al Tainei Nunții și a celorlalte Taine este Hristos Însuși în mod nevăzut.”[1]

Aceasta este deosebirea de esență și radicală dintre căsătoria și familia tradițional ortodoxă și oricare altă formă de parteneriat civil între homosexuali sau heterosexuali, concepute ca forme exclusiv juridice de către atei și guvernanții atei care desconsideră și prigonesc dreapta credință ortodoxă. De aceea, nu poate exista compatibilitate între căsătoria și familia tradițională, ortodoxă română și parteneriatele civile și nici acestea nu pot fi recunoscute ca formând o familie. Pentru a avea legitimitate ontologică, normele juridice și morale nu pot și nu trebuie să fie contrare dogmei și adevărurilor de credință ale ortodoxiei.

Este o gravă greșeală a guvernanților zilelor noastre de la toate nivelurile și din toate structurile în a considera că juridicul poate să aibă autonomie și să fie separat față de sensurile și rațiunile existenței în general, ale existenței umane în special față de adevărurile de credență ortodoxe revelate nouă de către Dumnezeu și cuprinse în Sfânta Evanghelie, dogme ale Bisericii, Sfânta tradiție și scrierile Sfinților Părinți. Este eronat a crede că puterea statală exercitată abuziv de către guvernanții atei poate crea o realitate socială contrară firii.

Din nefericire, guvernanții și ateii din zilele noastre se află profund ancorați în această eraoare și ce este și mai grav este că vor să impună nefirescul existențial, neantul lipsei de sens tuturor.

Părintele academician doctor Dumitru Stăniloae arată că:

„Biserica Ortodoxă socotește că mântuirea nu se finalizează în moartea lui Hristos pe cruce, ca echivalent juridic al jignirii aduse de omenire lui Dumnezeu, ci în unirea lui Hristos cel răstignit și înviat cu oamenii ce cred în El, pentru ca și ei să poată muri păcatului și învia. Consecvent cu aceasta, ea acordă Tainelor un loc de mare importanță în iconomia mântuirii ca mijloace prin care se înfăptuiește această unire a oamenilor cu Hristos… La baza concepției despre Taine a Bisericii Ortodoxe stă încrederea în putința lucrării Duhului dumnezeiesc al lui Hristos printr-un om asupra altui om, prin mijlocirea trupului și a materiei dintre ele, în ambianța Bisericii, ca trup tainic al lui Hristos. E încrederea că Duhul dumnezeiesc poate lucra prin mijlocirea spiritului omenesc asupra materiei cosmice în general și asupra altor persoane”[2].

„Taina Nunții este un act sfânt, de origine dumnezeiască, în care, prin preot, se împărtășește harul Sfântului Duh, unui bărbat și unei femei ce se unesc liber în căsătorie, care sfințește și înalță legătura naturală a căsătoriei la demnitatea reprezentării unirii duhovnicești dintre Hristos și Biserică”[3].

Taina nunții și a familiei a fost instituită de Însusi Dumnezeu în grădina Raiului, când a binecuvântat Dumnezeu pe Adam și pe Eva zicând : „Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și-l stăpâniți” (Facerea 1:28). Din acel moment cei doi (bărbatul si femeia) au devenit un singur trup, fiind alături la bine dar si la rău, la bucurii dar si la necazuri, la rugăciune dar și în momentele de rătăcire si slăbire a credinței, ajutându-se reciproc pentru întărirea acesteia.

Familia nu este un parteneriat civil între heterosexuali sau homosexuali. Nu este și nu poate fi o simplă relație socială care poate devine un raport juridic. Este o unire prin har și iubire a două ipostasuri umane diferite, a unui bărbat și a unei femei.

Acest adevăr este de necontestat pentru că rezultă din cuvintele Mântuitorului nostru Domnul Iisus Hristos:

„Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta;
Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu.
De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.
Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.
Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.” (Marcu10, 5-9) (…) – integral pe CulturaVietii.


[1] Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Vol. III, Editura Basilica, București

[2] Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Vol. III, Editura Basilica, București, p. 7

[3] Dumitru Stăniloae, op. cit, p. 183 (…)


Marius Andreescu – Doctor în drept, lector universitar la Universitatea din Pitești. Judecător la Curtea de Apel Piteşti.


  • MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

Lasă un răspuns