,,Eloi, Eloi, Lama Sabahtani?”

M-am răstignit între incertitudini ca și când aș aștepta noi răsărituri. Dar sunt răsărituri interzise, închise-n suflet.

Sunt prins într-o stare de sfârșire vinovată, cât timp nu fac nimic spre a ieși din ea. Nu știu de ce cred că o simplă deschidere a ochilor m-ar elibera din durerea fizică de proaspăt biciuit. Aproape mecanic ridic o pleoapă … şi încă una, dar nu mai găsesc lumina ce ar trebui să fie în noi.

Mă aud strigând și nu-mi recunosc glasul. Şi, parcă, am mai auzit undeva aceste cuvinte: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”

Sunt răstignit

între ieri şi azi

între azi şi mâine

între Început și Sfârşit

Pentru o clipă, chiar am crezut că Dumnezeu mă va auzi, dar în același fel în care I-a auzit pe Fiul Său și pe Iona…, după ce I-a lăsat să se lupte cu deznădejdea și să cunoască strânsoarea suferinţei celui părăsit.

Sunt încleștat

între aici şi acolo

între pământ şi cer

între mine şi El.

Aștept o derăstignire a sufletului spre răsărituri depliate în lumini ce nu-și vor cunoaște apusul. Și-mi va fi iarăși sete și voi bea din apa vieţii; şi-mi va fi foame şi voi mânca din pomul vieţii, și va fi seară și va fi dimineaţă și va fi … „un cer nou și un pământ nou.”

Foto: Buciumul

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.