Pulsul inimii

1
Floarea Soarelui

Undeva, departe, pe-un tărâm uitat,
O poveste de iubire s-a înfiripat,
O idilă între o fată-naltă, mândră şi frumoasă,
Cu corolă aurie-galben mătăsoasă,
Şi un Rege luminos, cald şi bărbătos.
Din zori, El trimitea raze dulci, pline de vibrație,
Aşteptând surâsul ei, cu multă grație,
Căldura Lui, sevă pentru Ea, era primită cu toată dragostea.
Ce pereche minunată, între un Rege şi-o prea frumoasă fată,
O fată simplă, din ogor, şi-un El, măreț al cerului univers.
În fiecare zi când o vedea, cu patos o tot săruta,
Iar Ea, privea în ochii lui şi apleca sfios corola
Murmurând: sunt Floarea Soarelui!

2
Steaua de veghe

Mi-e dor de tine, Tatã,
De cum eram noi odată,
Familie-n armonie şi veşnic binecuvântată.
Stâlp de nădejde, de mare ajutor,
Doctor faimos, al minților tămăduitor!
M-ai învățat să fiu eu,
Un om puternic şi echilibrat,
Am învățat uşor, grație exemplului de tine dat!
Mi-e dor de vorbele-ți  de duh şi înțelepte,
De sfaturile bune şi mai ales corecte,
Minunea de copilărie  prin credință oferită,
În căldura familiei, cu iubire împlinită!
Îți mulțumesc pentru tot ce cu sfințenie ai creat,
De sora valoroasã ce pe-astă lume, umăr de sprijin mi-ai lăsat.
Un singur lucru doare şi mă mâhneşte neîncetat,
Cu ce te-am supărat, de-atât de repede ai şi plecat?!
Sau poate Sus, La Domnul, era nevoie de un doctor minunat,
Să aline mulți în suferințã ce-n cer te-au aşteptat..
Atunci, mă-nclin cu umilință,
Şi-ți cer iertare şi îngãduințã,
Ca seara, cand mă uit cu drag spre cer,
A ta stea luminoasă să mă protejeze ca un brav cavaler!

3
Iubirea Mării

Ma cheamă încet, şoptindu-mi iubirea,
mă ademeneşte Marea.
Ce unde mărețe venite dintr-o lume veche,
le-ating, le cuprind cu sufletul cald
Câtă forță trimit pământului în dar,
minunate valuri albastre poposesc din larg la mal.
Mare dragă, din lumi de poveşti,
iubirea şi viața, prin arc de scânteie trezeşti.
Adâncu-ți ca o cupă de tremur şi suspine,
ascunde nostalgii şi cânturi divine.
Tu ce dorință ai?
Să tot străbați zările deschise, să birueşti anii,
ce pe noi ne-leagă de-o existență efemeră,
într-o lume mărginită de atâtea deznădejdi,
Mare, Mare, ce-ți doreşti?!
Unde line şi frumoase, stele albastre, mărgelate?
Ape-adânci, învolburate, alge roşii-aurii şi steluțe mii şi mii?
Secrete dulci ascunse-n adâncuri îți poartă visul mai departe,
fremătând ce ți-ai dori.
O poveste omenească, caldă, înflăcărată?!
O trăire cu fior, cu pasiune oglindită,
O dorință ce se zbate între vis şi-amar real.
Pentru o adiere de emoție prin apa-ți de cleştar,
Să-i dai cursului un nou ideal.
Să dai nemurire pentru-o clipă de amor
Pentru a inimii împlinire,
Schimbi etern pentru iubire!

4
Clipa bucuriei

Şi i de undeva, din zare, printre ramuri crenelate,
O lumină albă, pură, scaldă marea în binecuvântare.
Este Clipa bucuriei
Rază de speranță picurând din soare,
Ce-aprinde-n inimi curcubee,
Spre a vieţii încântare!
Dar de grație divinã,
Printr-un arc de magic timp,
Purtând rouă de-apă lină.
Clipă  bună,  sufletu-mi alină,
Oare ce-i viața, doar emoție
Trăită-n raze de lumină?
Viata-i şansă şi ursită
Împletite în urzeala timpului cel de-o clipită.
Aşa spuse clipa bucuriei, zâmbind
Alunecând pe-o aripă de timp.
Şi acele ceasornicului din turn
Şi-au continuat menirea, crâmpeie de viață torcând!

5
Un mac în lanul de grâu

În  lanul de grâu, pe înserat..
floarea  de Mac m-a salutat.
Frumoasă văpaie, lujer rosu intens
firicel trainic de plantă,
o viață simplă în Univers.
Adie  văntul de vară 
leagănă Macul, scanteie de foc,
în  freamat cald
de hore de spice curate.

6
Inimi la unison

Nu-ți trebuie mult să simți iubirea
O privire şi inimile bat la unison
Clipă de alint, de drag şi dor
Un crez unic al simțirii
Timpul nu există în iubire
Doar un puls de foc
E viața,
E o inimă de copil,
Solară,
Poveste scrisă-n doi
Acelaşi vers şi melodie.
Rătăcite printre poteci
Miracolul vieții, perpetuu spectacol.

7
Ecoul lacrimilor

Lacrimile au întotdeauna ecou,
Ïn sufletul celui trist,
Lovit de gânduri neîmplinite
Prinse-n buchet de fragmente din stele poleite.
Ecoul lacrimii aduce adevăr,
Speranţă şi poate plenitudini.
E un spirit ce se zbate în zbor,
Spre lumi mai înțelepte,
Căutând în chaos drumuri drepte.
E-un glas de înger ce se frânge,
Pe pleoapa de dor a celui ce tot plânge,
E o rază sacră din cunoaştere,
E o viață nouă spre renaştere!

8
Pulsul inimii

Am înţeles: nu respirația defineşte viața,
Pulsul inimii imprimă fiorul salvator,
În brațele iubirii când te arunci cu dor.
Iubirea e scânteia, al vieții noastre motoraş,
Iubirea dă puterea trăirii pătimaş.
Când focul arde în inimă, pulsează-n tine viața,
Ce-ți spune: nu am să mai mor!
Şi-atunci ca prin magie, alungi din tine tristețe, amar, regret,
Iubind, devii puternic, al vieții tale măreț ambasador.

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează