Iubite Doamne,

de Radu Arbore

Te rog, lumina feţei Tale să mi-o arăţi în veşnicie
Şi dă-mi, te rog, cu-ndestulare, să beau din apa Ta cea vie.
În lacrimile pocăinţei îmi spală viaţa vinovată
Şi cu isopul milei Tale, curat ca neaua mă arată.

Mă primeneşte în lumină, ridică-mă de pe pământ,
Slăvind, să port în veşnicie oglinda chipului Preasfânt.
Şi-un duh curat, duh de lumină, să-ntorc iubirii creatoare,
Ca-ntre creat şi Creator să fie Sfântă asemănare.

Nimic nu am din ce-i al meu şi de-am agonisit pe cale,
Doar mă desfăt, deşi sunt rob, din scumpe darurile Tale.
Mă înnoieşte-n ascultare căci Tată-mi eşti şi Dumnezeu,
Să mă primeşti în ale Tale, un prunc curat să fiu mereu.

Şi pentru tot şi pentru toate, nimic nu am a-Ţi da răsplată,
Sărac sunt eu în fapte bune, dar cu dorinţa necurmată,
Aş vrea, cu grai de mulţumire, în veşnicie să-Ţi slujesc,
Iar glasul inimii curate să bată ritmul Tău Ceresc.

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează