Procrearea și începutul vieții (de John Breck)
Biserica a afirmat dintotdeauna că viața umană începe o dată cu concepția, care face frontieră comună cu fertilizarea. Cu mult timp înainte ca medicii specialiști să descopere celulele embrionare și cromozomii, scriitorii creștini condamnau avortul în orice stadiu al sarcinii, pe temeiul că fetusul „format sau neformat” este întru totul om și poartă în el „chipul lui Dumnezeu.”
„Începutul existenței este unul și același pentru trup și suflet” (Sf. Grigorie de Nyssa)
Despre sensul „concepției”. Când începe viața omului? [1]
Biserica a afirmat dintotdeauna că viața umană începe o dată cu concepția, care face frontieră comună cu fertilizarea. Cu mult timp înainte ca medicii specialisti să descopere celulele embrionare si cromozomii, scriitorii crestini condamnau avortul în orice stadiu al sarcinii, pe temeiul că fetusul „format sau neformat” este întru totul om si poartă în el „chipul lui Dumnezeu” [2].
Problema este ridicată astăzi din nou dintr-o perspectivă diferită, care încearcă să fundamenteze reflecția teologică pe datele biologice. Urmându-i pe embriologii britanici, câțiva moralisti crestini au făcut o distincție între embrion si asa numitul „pre-embrion”. Acesta din urmă e descris ca o masă de celule nediferențiate, de la zigotul unicelular si până la dezvoltarea „primei trăsături” sau a primului „ax” al trupului în timpul săptămânii a treia de sarcină.
În acest punct, după implantarea în peretele uterului, el suferă o transformare radicală numită „singularizare” si se poate spune astfel că posedă suflet omenesc sau individualitate umană. Potrivit acestei scheme, „concepția” nu trebuie înțeleasă ca un moment (de exemplu la încheierea fertilizării), ci ca un proces. Trecerea de la “pre-embrion” la „embrion”, adică de la existența potențială la cea actuală, are loc doar la finalizarea acestui proces. Se afirmă totusi că viața umană “începe cu concepția”.
Dar definiția „concepției” este modificată pe baza recentelor descoperiri din cadrul embriologiei, ea cuprinzând si „singularizarea” prin implantarea conceptus-ului (produsului concepției) în membrana uterină, lucru care se întâmplă la aproximativ două săptămâni după fertilizare. Cu alte cuvinte, concepția si fertilizarea nu mai sunt înțelese ca fiind simultane. Fertilizarea marchează începutul procesului concepției, proces care durează 12-14 zile. Abia la sfârsitul acestei perioade se poate vorbi despre o nouă „viață umană” si despre existența unui „suflet omenesc” unic.
Cercetările si discuțiile pe această temă au fost rodul unei preocupări pastorale reale. În confuzia morală cauzată de proliferarea avorturilor legale în S.U.A. si în alte țări dezvoltate, dată fiind sensibilitatea la traumele produse de violuri si incesturi, mulți teologi caută sincer un mijloc care să permită victimelor violenței sexuale să pună capăt unei sarcini nedorite într-un mod „licit”, care să fie conform învățăturii morale tradiționale a Bisericii. Dacă distincția între preembrion si embrion este legitimă, atunci întreruperea unei sarcini înainte de implantare, adică înainte de finalizarea procesului concepției si de însuflețire, nu va fi considerat „avort” în accepția tradițională a termenului, cum este definit de către diferitele Biserici. Mai mult, distincția medicală si morală între pre-embrion si embrion implică faptul că primul reprezintă mai degrabă viața umană potențială decât cea actuală si este, în acest fel, mai puțin îndreptățit să beneficieze de drepturile si protecția socială acordate individualităților umane sau „persoanelor”.
O consecință majoră a acceptării acestei distincții constă în eliminarea obiecțiilor morale privind proceduri ca fertilizarea in vitro sau cercetările si experimentele pe embrion în scopuri terapeutice.
Dacă astfel de preocupări pastorale si terapeutice sunt lăudabile si sincere, ele presupun totusi o perspectivă stiințifică a dezvoltării embrionului, care este departe de a fi unanim acceptată de către specialistii în domeniu; de asemenea, ei se opresc asupra problemei teologice a însuflețirii si a calității de persoană ce derivă de aici, care ridică serioase obiecții din perspectivă ortodoxă. Vom încerca în acest capitol să schițăm argumentul formulat de către trei dintre cei mai mari eticieni romano-catolici care au abordat acest subiect si vom arăta de ce credem că punctul lor de vedere ar trebui schimbat, datorită recentelor cercetări embriologice.
În concluzie vom evalua implicațiile teologice ale pozițiilor lor, din perspectivă ortodoxă.
Shannon, Wolter si McCormick despre „pre-embrion” [3]
Pe baza ultimelor descoperiri în domeniul embriologiei, putem schița următoarele stadii în dezvoltarea „pre-embrionului”:
Multe celule din corpul omenesc sunt celule „somatice”, fiecare conținând în nucleul său 46 de cromozomi. Sperma masculină si ovulul feminin sunt celule embrionare sau „gameți”, fiecare cu câte 23 de cromozomi [4]. Unirea acestor gameți într-o singură celulă zigot (într-un zigot unicelular), care conține 46 de cromozomi dispusi în 23 de perechi, se petrece prin procesul fertilizării. Fertilizarea are loc la capătul trompei uterine, lângă ovare. Sperma depozitată în traiectul reproductiv feminin are nevoie de aproximativ 7 ore până ce enzimele sale penetrează peretele exterior al ovulului. Vor mai trece apoi trei ore până ce sperma îsi va face „călătoria” spre locul unde va avea loc fertilizarea.
Dintre milioanele de spermatozoizi, unul singur va penetra zona de protecție (zona pellucida) a ovulului si îsi va face loc prin citoplasmă pentru a se uni cu nucleul haploid (care conține un singur set de cromozomi nepereche). Acesta va produce ceea ce se numeste „singamie”: unirea a doi gameți în vederea formării unei individualități unice din punct de vedere genetic. Nucleul diploid rezultat conține acum un aranjament unic al materialului genetic (ADN), care determină sexul conceptus-ului si creează condițiile pentru mitoză : divizarea celulelor individuale (blastomeri). Procesul începe cu o celulă dublă, o celulă triplă a-cronică, apoi o celulă cvadruplă, după care progresează prin multipli de 2 (8, 16, 32, etc.), până când embrionul se implantează în membrana uterină, spre finalul săptămânii a doua de sarcină.
Timpul desfăsurării acestui proces este bine determinat: aproximativ sapte ore de la relația intimă la fecundare, încă trei ore până ce sperma va ajunge la ovul si încă douăsprezece pentru penetrare. Fuziunea celor două celule, singamia, mai durează încă o zi. Prin urmare, întregul proces ce duce la fertilizare durează între 36 – 48 de ore. În ziua a patra, embrionul numără circa 16 celule si este localizat lângă intrarea uterului [5]. Stadiul „blastulă” este atins atunci când celulele care se divizează (continuu) formează o sferă sau un disc, al cărui învelis exterior (trofoblast) va da nastere structurilor nutritive, inclusiv placentei, în timp ce masa internă (embrioblast) constituie embrionul însusi. În acest moment, zona pellucida se rupe, iar embrionul se „cuibărește”, se atașează de peretele uterului.
În timpul acestei perioade de 10 – 12 zile, anterioară implantării, are loc fenomenul impropriu numit „pierdere”. Se estimează că între jumătate si 2/3 din ovulele fertilizate sunt date afară din uter. Ele nu reușesc să se implanteze și sunt avortate (fără ca mama să știe), dintr-o mulțime de motive, cum ar fi dezechilibre chimice în sistemul reproductiv sau gene cu defecte purtate de embrion. Dacă embrionul se implantează cu succes, el suferă o restructurare numită „gastrulație” sau „organogeneză”, rearanjare a celulelor în ectoderm, endoderm si mezoderm embrionar. O dată cu aceasta se conturează și trăsătura primitivă sau pritimive body axix, care duce la dezvoltarea inițială a sistemului nervos al embrionului. La sfârșitul săptămânii a opta, sistemul nervos este pe deplin alcătuit, iar copilul în creștere, numit acum făt (fetus), se poate mișca și simte durerea [6]. – continuarea pe CulturaVietii.
NOTE
[1] Doresc să mulțumesc doctorilor Robert C. Cefalo, Germain Grisez si Paul Kimissis pentru materialele oferite si reflecțiile lor privitoare la acest capitol. Orice eventuală greseală în interpretarea materialelor, îmi aparține.
[2] Vezi Didahia 2, 2; 5, 2; Sfântul Vasile cel Mare, Canoanele 2 si 8 (Ioan N. Floca, op. cit., p. 342 si 345-348). Jurământul lui Hipocrate avea aceeasi bază, interzicând administrarea de otrăvuri sau avortul. [3] Thomas A. Shannon si Allan B. Wolter, OFM, “Reflections on the Moral Status of the Pre-Embryo”, Theological Studies 51/4, dec. 1990, p. 603-625, retipărită în T.A. Shannon, ed. Bioethics, ediția a 4-a, Mahwah, NJ: Paulist, 1993, p. 36-60 si Richard A. McCormick, SJ, “Who or What is the Preembryo ?”, Kennedy Institute of Ethics Journal 1/1, martie 1991, p. 1-15. Vezi de asemenea Joseph Donceel, SJ, “Immediate Animation and Delayed Hominization”, Theological Studies 31/1, 1970, p. 76-105, al cărui studiu a dat nastere la această dezbatere si răspunsurile date de Germain Grisez, “When Do People Beging?”, Proceedings of the American Catholic Philosophical Association 63, 1989, p. 27-47, revizuită de Stephen J. Heaney, ed., Abortion: A New Generation of Catholic Responses, The Pope John Center, 1992, p. 3-27 si William E. May, “Zygotes, Embryos and Persons” partea I, Ethics and Medics, oct. 1991, p. 2-4 si partea a II-a, Ethics and Medics, ian. 1992, p. 1-3.
[4] Cromozomii cuprind materialul genetic sau genele: unități ale acidului dezoxiribonucleic (AND) ce determină caracteristicile ereditare – forma fizică, comportamentul până la un punct, abilități, talentul sau malformațiile individului. Fiecare cromozom cuprinde aprox. 1 metru de material genetic, cca. 50.000 – 100.000 de gene individuale.
[5] Este stiut că la acest stadiu „morula” (din latină, cuvântul folosit pentru dudă, întrebuințat aici datorită formei embrionului) este o masă de celule adunate în ciorchine, ce formează embrionul.
[6] Vezi ACOG Committee Opinion of the American College of Obstetricians and Gynecologists, No. 136, aprilie 1994: “Preembrryo Research: History, Scientific Background and Ethical Considerations”.
Despre autor
John Breck este arhidiacon al Bisericii Ortodoxe din America, fost profesor de bioetică și hermeneutică patristică la Institutul Teologic Ortodox Saint-Serge din Paris. Începând cu 1999 a fost invitat de mai multe ori în România, unde a susținut cursuri de bioetică la Cluj, Sibiu, Alba Iulia și Timișoara. Autor al cărților „Puterea cuvântului” și „Darul sacru al vieții”, publicate și în limba română.
- MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează