VIDEO | Părintele Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare înaintea lui Dumnezeu
Foto: Marturii.ro / Ziarul Targu Neamt
– Părinte Ioan, spuneţi-ne câteva cuvinte despre părintele Ilie Lăcătuşu, ale cărui moaşte întregi şi binemirositoare au fost găsite acum câţiva ani în Bucureşti…
– Aflând de la cineva de la Bucureşti de părintele Ilie Lăcătuşu, care zicea că părintele vorbeşte şi face minuni, de curiozitate am mers şi eu la un prieten care avea maşină şi m-a dus la cimitir. Eu nu cunosc Bucureştiul şi nu ştiam unde să merg. Şi a vrut Dumnezeu ca să vină fata părintelui Ilie Lăcătuşu la cimitir acolo, deşi nu fusese de vreo două-trei zile.
Am socotit că Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă un favor, pentru că eram străin de Bucureşti, la distanţă foarte mare şi poate pentru dorinţa asta de a-l vedea şi de a se confirma ceea ce am auzit, să văd personal cu ochii mei, Dumnezeu a vrut ca fata să vină.
Şi intrând înăuntru, am văzut un mort adevărat, cu ochii închişi, complet, nemişcat. M-am mirat când l-am văzut fără capac deasupra, fără mirosuri. Omul, când moare, în două-trei zile trebuie să-l trateze cu fel de fel de chimicale ca să nu răspândească mirosuri, ca să nu putrezească imediat; sunt mulţi care au început să putrezească din cauza păcatelor. Iar el – nimic, de atâţia ani, trăind în aer ca toţi oamenii, şi descoperit, şi fără niciun fel de miros. M-am pus în genunchi şi capul l-am aplecat pe sicriu şi am făcut o rugăciune. Şi, bineînţeles, în rugăciune am pomenit pe Mântuitorul, Maica Domnului şi după aceea pe el, personal, ca să se roage pentru iertarea păcatelor mele. Şi când am ridicat capul şi m-am uitat la el, era cu ochii deschişi mari. Atunci, neaşteptat – pentru că sfântul face minuni, deschide ochii, se mişcă, vorbeşte la cei care sunt vrednici – eu, socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ceva, am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. Am plecat din nou capul şi am făcut o rugăciune şi când am ridicat din nou capul, ochii i-a mişcat în direcţia mea, se uita cum se uită oamenii fără să învârtă capul – dar ochii i-a învârtit exact spre mine. Şi fata Părintelui Lăcătuşu zice: „Părinte, tata vrea să-ţi vorbească, întreabă ceva”. Şi, în clipa aceea, neaşteptând altă invitaţie, m-am uitat în spate, ştiam când eram eu în cimitir mai erau vreo trei oameni – acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. Şi atunci m-am ridicat şi am plecat.
Şi am rămas cu convingerea că Sfântul Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare, mare înaintea lui Dumnezeu. Nu-i cunosc activitatea, nu-i cunosc viaţa, ştiu că a fost un preot care a făcut puşcărie pe timpul comuniştilor şi din cauza asta nu vor să-l canonizeze conducătorii.
Am mai mers altă dată, ca la doi ani, şi am intrat iar la părintele Ilie Lăcătuşu. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat; înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâinile lui – ţepene complet, reci ca gheaţa, cum sunt morţii şi, după ce m-am rugat puţin, am pus mâinile mele pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcă în sus şi în jos, se mişcau cu mâinile mele.
– Dumneavoastră îi mişcaţi mâinile sau nu?
– Eu le-am mişcat. Am pus mâinile mele pe mâinile lui.
– A, deci erau mişcate de mâinile dumneavoastră?
– Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca gheaţa, erau calde. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. Am văzut un mort, da’ nu-i mort, un mort viu.
– Nu mai erau rigide?
– Nu, absolut deloc. Erau flexibile.
– Nu se vedeau semne de putrefacţie…
– Absolut nimic, ca viu, şi cu mustaţă şi cu tot absolut.
– Cu părintele Ilie aţi auzit şi alte minuni?
– Spunea cineva că a vorbit cu el şi am rămas atunci foarte gânditor: cum poate un mort după atâţia ani să vorbească? Cum poate de atâţia ani să fie şi să nu putrezească. Şi am auzit că ar fi spus, înainte de a muri: „Pe mine mă îngropaţi jos dar după nu ştiu câţi ani, o să puneţi preoteasa în locul meu şi pe mine o să mă lăsaţi deasupra” – exact cum s-a întâmplat acum. Era deci şi înainte văzător cu duhul, prin darul proorociei. Dacă n-ar fi fost sfinţii aceştia care străjuiesc ţara noastră din toate părţile şi se roagă pentru noi, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat.
– Vă rugaţi lui ca unui sfânt? Faceţi rugăciuni către părintele Ilie?
– Nu ştiu cât de mult mă rog eu, dar ştiu că este un sfânt, un mare sfânt, aşa cum este şi Sfântul Calinic de la Cernica, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Dimitrie Basarabov, Sfânta Filofteia, sfinţi mari, mari de tot.
- Pr. Ioan de la Rarău, Interviu realizat de Danion Vasile, publicat în Revista Atitudini nr. 3/2008, pag. 28-29
”Acest om avea cu adevărat darul smereniei”
Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, şi atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva, făcea pe neîsemnatul.
Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. În 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la canal la tăiat de stuf. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toţi înspăimântaţi, mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil aşteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apă, de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, şi cum să intri în apă? Calci te duci într-o ştioalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi, intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău; ăştia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. Măi, şi am intrat.
Am ajuns acolo, până la bărbie am intrat în apă. Am tăiat frumos snopi. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gât, unii în sfârşit până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Şi am scos. Am mers vreo trei ore în apă, şi am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze, trebuia frumos, curăţat, măsurat, pus la dimensiune şi era un ger de – 30° afară, gheaţa groasă de 20-25 cm, încât vedea nufărul galben înflorit sub gheaţă. Sus ne însoţeau nişte păsări, care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă. Ei bine, eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Că dimineaţa, când am intrat noi era ceaţă, nori şi rece, aşa te prindea la oase. Şi dintr-odată a apărut soarele, măi băieţi, s-a luminat de ziuă. Era o căldură, de se minunau şi caraliii.
Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă, aşa aburi ieşeau din toate. Ne-am încălţat, ne-am îmbrăcat şi hai la colonie. Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat, chiar în ziua de 30 ianuarie. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie niciun bolnav, niciun internat, n-o fost nimic. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toţii morţi…
Pr. Justin Pârvu, Din temnițe spre sinaxare
Viața Părintelui Ilie Lăcătușu
Părintele Ilie Lăcătușu s-a născut la data de 6 decembrie 1909, în satul Crăpăturile, judeţul Vâlcea. Părintele Ilie a trăit 74 de ani, adormind în Domnul la data de 22 iulie 1983. Ilie Lacatusu este un preot ce a slujit în marea perioada de prigoană creştină, în vremea comuniştilor, pentru viaţă şi faptele sale el fiind acuzat de regim şi închis ca deţinut politic.
Ilie Lăcătușu s-a născut într-o familie cu şapte copii, el născându-se al doilea. Părinţii lui, Marin şi Maria s-au remarcat că nişte oameni simpli, gospodari, şi cu mare credinţă în Dumnezeu. Tatăl său era dascălul bisericii, premisa ce a dus şi la apropierea tânărului Ilie de a sluji Sfânta Biserică.
După terminarea claselor primare, tânărul Ilie va merge la Seminarul Teologic din Ramnicu-Valcea, unde va şi studia între anii 1923-1930. Aici, el va termina şcoala cu o Diplomă de Virtute, în fruntea căreia stătea scris: „Pentru aptitudini sufleteşti care îl disting între colegii lui.”
Terminând scoala în Vâlcea, el va merge la Bucureşti, unde, între anii 1930-1934, va studia la Facultatea de Teologie. În timpul facultăţii, Ilie Lacatusu se va căsători cu învăţătoarea Ecaterina Popescu, Nunta fiind săvârşită în dată de de 5 iulie 1931. Părintele şi soţia lui vor naşte şi creşte cinci copilaşi.
Ilie Lăcătușu va fi hirotonit preot în dată de 1 septembrie 1934, pe seama parohiei Osica de Jos, judeţul Olt. El va sluji în această biserică până în luna noiembrie 1934, când este trimis în satul Buiceşti, tot din judeţul Olt. Părintele slujea neîncetat la biserică şi în familie.
Începând cu anul 1942, Părintele Ilie Lăcătușu este trimis ca preot misionar peste Nistru, în Odessa şi judeţul Ribnita. În următorul an, părintele se va întoarce acasă, la soţie şi copii.
Anul 1952 îi va pregăti părintelui Ilie o mare încercare. În dată de 19 iulie, părintele este arestat şi închis în colonia de muncă silnică de la Canal. Din iulie şi până în octombrie, părintele va munci cot la cot cu ceilalţi camarazi de suferinţă, la Canalul Dunare-Marea Neagră. În octombrie, el este mutat într-o colonie specială, formată aproape numai din preoţi.
Anul următor îl va găsi pe părintele Ilie Lăcătușu în închisoarea Târgu Ocna, unde va fi mutat din pricina stării proaste de sănătate şi incapacităţii de muncă. Aici, părintele Ilie va petrece doi ani, fără nici cel mai mic temei legal, fără nici o condamnare scrisă, fără nici un act.
Părintele Ilie Lăcătușu este pus în libertate în dată de 26 aprilie 1954. Întors în biserica satului Buiceşti, el va sluji sfintele slujbe şi pe oameni, până la următoarea arestare, care îşi va face apariţia în patru ani – 1 iulie 1959. Părintele primeşte o pedeapsă de cinci ani, fiind trimis la Periprava, în Delta Dunării. Aici, el se va întâlni cu părintele Iustin Parvu, abia în dată de 6 mai 1964 el putând să se întoarcă acasă.
Chiar dacă a fost eliberat, părintele nu a avut însă nici acum linişte. Necredincioşii i-au stabilit domiciliu forţat în Bolintinu, unde a fost silit să lucreze ca zidar. Abia în dată de 20 decembrie 1964, părintele Ilie Lacatusu a putut să slujească din nou în Biserică, de astă dată în judeţul Teleorman, în parohia Gardesti. În anul 1970 părintele Ilie este mutat într-un sat din comună Răsuceni, judeţul Giurgiu. Aici, el va sluji până la pensionare, care va veni la 11 ianuarie 1978.
Părintele Ilie Lăcătușu a ajuns în spital, din pricina multor suferinţe şi greutăţi întâmpinate pe parcursul vieţii. Pe patul de spital, el a făcut o profeţie, ca un fel de testament. El a cerut ca soţia lui, dacă va muri peste 15 ani, să fie înmormântată în acelaşi loc cu el.
Părintele a adormit în Domnul în dată de 22 iulie 1983, în Spitalul Panduri, din Bucureşti.
Trupul părintelui Ilie Lăcătușu a fost înmormântat în Cimitirul Adormirea Maicii Domnului, din Bucureşti. Aici, familia sa deţinea o criptă. Trupul neînsufleţit al părintelui nu a fost îmbălsămat, canoanele Bisericii interzicând acest lucru, mai ales preoţilor.
Preluare: Crestin Ortodox, apud Fericiti cei Prigoniti
- MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet.
- Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici.
- Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează