Am avut un vis

22 ianuarie 1973, S.U.A., Roe vs. Wade

20 ianuarie 2023 – Washington D.C., March for Life (organizat în preajma zilei infame din 1973, cînd Curtea Supremă a preferat ideologia adevărului)

Acum că am trăit momentul (incredibil!) cînd Curtea Supremă a îndreptat greșeala istorică din 1973, mai e de actualitate Marșul pentru Viață în State? Pr. Shenan J. Boquet explică pe hli.org de ce e nevoie de Marș mai mult ca oricînd.

Dar visul meu nu acesta este, deși mă uimesc cînd mă uit peste un răspuns mai vechi de pe Facebook la întrebarea: Ce aș face dacă aș fi o zi președintele SUA? Aș abroga Roe vs. Wade.

Eu am visat că România va proteja prin Constituție dreptul la viață al celor nenăscuți.

Am visat că Referendumul va trece (cîndva, se va repeta oare?) și țara noastră va proteja familia adevărată. Că vom respinge ideologia de gen și toată mizeria adusă de val odată cu ea. Că unele corporaţii nu ne vor ataca ideologic, ci îşi vor vedea doar de afaceri. M-am înşelat!

Am visat că nu vom mai înota în sînge de prunc, cu zeci de milioane de avorturi. (E doar o chestiune de timp pînă la suta de milioane de copii aruncați la tomberon.) Am visat că această monstruozitate e reversibilă, dezvoltînd o cultură a vieții care să prețuiască fiecare om, indiferent de vîrstă, sex, dizabilitate, stare de sănătate, dacă e în uter sau în afara lui…

Am visat că avortul, ilegal ori ba (ce e permis juridic nu e musai şi moral), va deveni indezirabil, de negîndit. Că o mamă, orice mamă, va avea puterea să lupte pentru copilul din pîntece, neplecînd urechea la ,,binevoitorii” ce o îndeamnă sau presează să ucidă. Includ aici și presa pro-avort, jurnaliștii/activiștii cu mîinile/penița pline(ă) de sînge, fie că sunt profesori universitari, fie că nu, moașele independente, cetățenii funky și toată tabăra dreptului la avort, juridic inexistent! Cu ei orice discuție argumentată e fără sens, e pierdere de timp – există ZERO argumente care să stea în picioare pentru avort, cu atît mai puțin pentru legalitatea avortului. Poate voi reveni cu un articol pe larg despre asta.

Am visat că orice femeie, devenită mamă deja la concepția pruncului, nu după naștere, nu va trebui să aleagă între carieră și copil, între ,,iubirea” tatălui iresponsabil al copilului ce vrea să-și ucidă odrasla și dragostea necondiționată a celui/celei din burtică. Nu va fi presată să aleagă între binele ei și al copilului. Cele două nu se exclud, ci se completează reciproc. Fericirea mamei, a familiei, a cuplului nu poate fi zidită pe mormîntul pruncului ucis bestial de un doctor ce a uitat de jurămîntul depus de apărare, ocrotire, salvare a vieții, nu de curmare a ei cu diverse instrumente de tortură.

Am visat că VIITORUL E PRO-VIAȚĂ. Hai alături de noi! Marșul pentru viață, 25 martie 2023.

Ce poate fi oare mai frumos decît să scoți un prunc și pe mama lui din ghearele morții și ale lipsei de iubire?

Ajută mama și copilul! Să-i iubim pe amîndoi. Fă voluntariat provita, donează, ajută cum poți asociațiile prolife sau centrele de sprijin pentru mamele în criză de sarcină.

Nu uita:

Fiecare om e unic, de neînlocuit, irepetabil. Viața sa (și contribuția adusă societății) e prețioasă, din prima clipă după fecundare și pînă la trecerea naturală la cele veșnice.

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo