Mica turturică

Spice galbene culcate, papură cu puf pe-afară,

mușchi albit de astă iarnă –

povesteați că-n cuib uitat, din cealaltă primăvară,

a venit aseară o micuță turturea –

ciripind, cuibul că-l vrea.

Voi și-o trestie înaltă, ce se pleacă ostenită,

faceți mare sfat îndată, pentru mica turturică.

Pentru ochii în rugare, de-o tristețe nevăzută,

pentru cântecul de seară –

o lăsați în cuib să doarmă.

Acum știu de ce, între crengile bătrâne,

în cuibar bătut de vânt,

ca-ntr-o cușmă învechită,

gri de noapte și de drum,

doarme-o mică turturică.

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ