Festivalul primăverii

1
ASCULTĂ PĂMÂNTUL

Ascultă iar pământul cum vibrează
Și își arată degete de flori,
Cei care dorm sub glie și veghează,
Trimit sărutul lor prin vii culori.

Covorul verde ce-i trezit la viață
Mângâie talpa ta de trecător,
De la pământ, tu, omule învață,
Să fii mereu mai bun și-ncrezător.

Din frumusețea florii ia parfumul
Și pune-l la păstrat în sânul tău,
Căci clipele ce vin și trec ca fumul,
Îți pot aduce și păreri de rău.

Adună din senin albastre oaze
Și fă din el petale pentru flori,
Apoi să pui în ele sfinte raze,
Ce vor găti pământu`-n sărbători.

Fii înțelept și-ascultă iar pământul,
Ce rabdă pașii grei sau mai ușori,
El va cuprinde-n toate jurământul
Acelor care-au răsărit ca flori!

2
FESTIVALUL PRIMĂVERII

Când se-arată primăvara,
Cu alaiul ei de flori,
Primenită-i toată țara
Și-n straie de sărbători.

Curg pâraiele la vale
Și-ntre maluri povestesc,
Despre iarna care-n jale
Plânge când zăpezi pornesc,

Spre izvoare ce suspină
Și doinesc în susur lin,
Primăvara e de vină,
Cu parfumul ei cel fin.

Printre ramurile-ntinse
Se aude viața iar,
Și trezirile din vise
Ale unui mic bondar.

Florile ce-mbracă solul
Și covorul verde fac
Pomilor bătrâni ocolul
Și în armonie, tac.

Toate-acestea se arată
În decorul prins la mal,
Pictorul cu mare artă,
Pregătește-un festival!

3
NINSOARE DE PETALE

De vor ninge iar petale
Peste părul tău frumos,
Ai să uiți de dor și jale
Și de gândul tău duios.

Vei culege din secunde
Timpul care trece iar,
Spre nicicând și spre niciunde
Rupând file-n calendar.

Peste ochii tăi vor cerne
Picături de mir celest,
Iar pe umeri vor așterne
Darul florii, dar modest.

Printre razele de soare
Vor aluneca ușor,
Fluturi dragi ce-n aripioare
Poartă al luminii dor.

Iar pe aripa zăludă
Vântul pune-va rumori,
Dintr-o lacrimă ce udă
Florile în prag de zori.

Frumusețea primenită
Poartă-n mersul ei vioi,
Un crâmpei ce se agită
Într-un vers ce-i scris în noi!

4

POȚI ALEGE

Te-am așteptat iubire-n dimineață,

C-un coș de flori și-o ceașcă de cafea,

Voiam să-ți fac o clipă dulce-n viață

Și să-mi mai fii o clipă-alăturea.

Dar mi-a răspuns timid doar primăvara

Și soarele cu raze aurii,

Care-mi șoptea duios că poate vara

Va fi posibil ca și tu să vii.

Cu un suspin ascuns între tic-tacuri,

Am șters ușor o lacrimă și-am pus,

Surâs de maci peste trecute caturi

Zidite-n mine-atunci când tu te-ai dus.

În aburii cafelei văd un zâmbet

Trimis în taină de un înger bun,

Sorbesc din ea și-mi las un of în suflet,

Care se zbate într-un dor nebun.

O mângâiere lină printre plete

Îmi spune: Nu fii tristă, nu ofta,

Sunt peste tot iubiri mai desuete

Iar tu îți poți alege, poți opta!

5

SIMFONIA PĂMÂNTULUI

Cercei și-a pus astăzi pădurea

Și-n ramuri și-a pus primăveri,

Buchete de flori cresc aiurea

Și-ți dau din parfum adieri.

Cu zâmbet albastru-n petale

Și fuste de verde închis,

Se-arată naturii vestale

Croind la-nceput paradis.

Sub pașii ce leneși se plimbă

Se-aude trecutul trosnind,

Dar zgomotul mut e pe limbă

Și-n șoapte de flori gângurind.

Trezite în zori se alintă

Suavele flori murmurând,

Pe clape de vis o suită

Tradusă din maluri de gând.

Apoi sub cortina de soare

Se-aude-n surdină un glas,

Ce vine spre noi ca o boare,

E tot ce din noi a rămas!

Aurelia Oancă

---

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ