Gorjule, Mândrule! Răbdare, vom reîncepe anul viitor!
Asociația culturală Tătărescu, OFA UGIR Gorj și Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu”
În unele hebdomadare/publicații lunare din Franța sau Statele Unite ale Americii se făcea trimitere, în primele două decenii ale secolului al XX-lea, la miracolul de la Frăsinet-Ciocârlan, localitate care s-ar fi aflat „lângă Târgu Jiu, în apusul României pe un câmp sterp”.
Exista credința că dacă o singură noapte (noaptea de Ispas) era petrecută printre plantele acestui câmp, atunci toate boalele ereditare sau accidentale se vindecau (!). Miracol, de altfel acesta era și motivul pentru care „vin acolo în pelerinagiu mii de locuitori de prin împrejurimi”.
Astfel relele erau alungate cu ajutorul însușirilor miraculoase ale locului, la care se mai adăugau rugăciunile, precum și un ritual mai deosebit: pelerinii trebuiau să doarmă toată noaptea „cu capul înfășurat de ierburi și frunze. Fiecare are la căpătâiu un ulcior de apă și o lumânare”. După răsăritul soarelui se examina apa din urcior, iar dacă în ea erau frunze verzi ori fire de iarbă verde, atunci cura a dat roadele dorite. La polul opus, dacă în apă se găseau foi moarte, țărână ș.a., atunci bolnavul trebuia să reia tratamentul și în anul viitor.
Așa cum a surprins și sursa noastră istorică, „pacienții au o credință adâncă și dacă n-a reușit cura, ei spun cu evlavie: răbdare, vom reîncepe anul viitor”!
PS – o variantă asemănătoare a acestei legende, dar cu mai multe detalii, o regăsim și în lucrarea celui mai mare istoric gorjean, Alexandru Ștefulescu, „Istoria Târgu-Jiului”.
Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo