Cu Vasilica Ilie despre criză și altele

Am primit deunăzi la Biserică, după slujba duminicală, chiar sub icoana frumos zugrăvită a Pantocratorului, de la prietenoasa Vasilica Ilie, un proaspăt exercițiu literar Criză la… Deveselu. Teatru, întins ademenitor pe doar 98 de pagini.

Prilej de relaxare pentru mine, cel aflat în mijlocul stilizării și corectării unei foarte ample și extrem de obositoare lucrări, m-am pomenit că am parcurs cartea Vasilicăi Ilie[1] păstrîndu-mi fruntea descrețită și zîmbetul pe buze – e o lectură de vacanță, cum s-ar zice.

Cele patru piese fac parte din ceea ce aș numi schițe dramatice ori teatru (foarte) scurt purtînd ca titluri: Primarii, scutul și Deveselu (nouă acte, pp. 8-42), Taxele – Înainte de alegerile parlamentare (pp. 44-49), Fantezii de manipulat iubirea (pp. 50-63) și Criza (trei acte, pp. 64-78). 

Umorul autoarei vizează predilect lumea politică, unul dintre controversații caracterial și ca prestație președinți ai țării lăsate înadins pradă rechinilor financiar-corporatiști căpătînd în prima piesă un rol secundar (e nenumit dar, spre identificarea lui de către cititori, sînt suficiente doar două replici: Hă, hă, hă, am uitat că la voi / s-a răsturnat carul cu boi. Sunt niște versuri populare pe care le-am învățat pe vasul „Oltenia“ în călătoriile mele peste mări și oceane (Primarii, scutul și Deveselu, actul V, scena I, pp. 30-31). Comicul de nume (Mărin a lu᾽ Spânzuratu᾽, Stănică a lu᾽ Zăpăcitu᾽,  Dumitrică a lu᾽ Îmblânzitu᾽) e dublat de limbajul pe alocuri savuros-sarcastic: Oameni buni, duceți-vă liniștiți la casele voastre că va fi de bine! Am semnat acordul pentru venirea americanilor. Scutul despre care vă este frică este pașnic, nu se va întîmpla nimic rău, dimpotrivă, va fi prima localitate din România unde natalitatea va crește sub acest scut, din care se vor naște americani-români și care vor fi botezați în religia ortodoxă cu nume românești (idem, actul IX, scena I, p. 41). Istoric, replica aș scrie că vizează realist și naivitatea unora dintre strămoșii noștri de bună credință care-au visat prin anii 1945-1947 o glorioasă intervenție americană în timp ce România fusese deja scoasă la mezat, hărtănită și „afiliată“ politic pentru patru decenii după bunul plac al „marilor puteri“.

Înduioșătoare e și naivitatea personajelor fără nume – doi soți aflați dinaintea televizorului ce-și fac calcule pe baza unor iluzorii micșorări de taxe așteptate de la „guvernul meu“ – din cea mai scurtă schiță dramatică a micului volum Taxele – Înainte de alegerile parlamentare, de această dată autoarea venind în ultima didascalie și cu o foarte bună soluție general-valabilă socialmente, rezultată din gestul final al personajului feminin: fără să ezite, ia sticla de coca cola și o aruncă în monitorul televizorului. Un zgomot asurzitor umple toată casa. Nimeni nu zice nimic. Întunericul se așează în cameră odată cu liniștea (p. 49). Paremiologic, incluzînd și aruncarea uneia dintre nocivele băuturi cu care „ne-a fericit“ civilizația de import de peste ocean, aș adăuga: dă-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmă!

Moravurile actuale, cu legături interpersonale virtuale, adeseori fără durată și finalitate duhovnicească fac obiectul  micropiesei Fantezii de manipulat iubirea. Ar fi de comentat dacă vor predomina în viitor relațiile de acest tip, mediate electronic, „pe chat“ și/sau pe facebook, whatsapp etc. – un fel de înlocuitori cum s-a experimentat la noi alimentar nechezolul odinioară și cum sataniștii care vor să ne transforme grabnic în zombi vor să ne convingă să ne înlocuim hrana naturală tradițională fie cu gîndaci fie cu carne artificială. Personal, cred că această direcție ar fi o mare pierdere pentru umanitate. Certamente, Dumnezeu nu Se va putea vreodată lăsa cunoscut prin aceste giumbușlucuri virtuale cu evidente caracteristici drăcești.  

O altă piesă de moravuri încheie demersul dramatic-umoristic al Vasilicăi Ilie: Criza. Comicul de limbaj și cel de situație sînt stăpînite aproape profesionist: Măi maică, da crizoși mai sînt ăștia de la putere! Am ascultat eu la radio, cînd rîneam la porci (…)! Am auzit că vor să ne ia din pensii, ca să îi ajutăm pînă or trece criza! Doamne, maică, da᾽ ei nu au bani ca să se vindece de criză? Tot noi să le plătim spitalizarea? (actul I, scena III, p. 72). Spre a face haz de necaz aș adăuga năzbîtiei exprimate cu aplomb de personajul dramatic opinia și mai și publicată deunăzi pe platforma internaționalistă Project Syndicate de nonagenarul miliardar George Soros care se numără printre păpușarii șefi: Policriza are mai multe surse. În opinia mea, principala sursă a policrizei care afectează lumea de astăzi este inteligența artificială. Schimbările climatice ocupă locul al doilea, iar invazia rusă în Ucraina se califică drept a treia (cf. „Credința ortodoxă“, anul XXVII, nr. 6 (316), iunie 2023, p. 11). Pasămite, bătrînul nici usturoi n-a mîncat nici gura nu-i miroase!…

Salutînd curajul scriitoarei de a pune în lumină cu discreție și incontestabil talent cîteva aspecte sociale actuale prin intermediul literaturii, se cuvine să menționez: volumul a fost editat și cu ajutorul financiar al doamnei ing. Ileana Frunză, căreia îi mulțumesc (Cuvînt înainte, p. 6).

București, 11 cuptor 2023

[1] București, Editura Betta, 2023. Reproduc pentru cititori cîteva pasaje dintr-o prezentare a editorului N. Roșu: A apărut în peste 20 de antologii colective de poezie și proză, în manualul de clasa a II-a „Să dezlegăm tainele comunicării“ cu un text pentru copii, Vacanță de iarnă cu Alexia (…) și în Dicționarul personalităților ialomițene din 2019 (cf. p 80). Completez: deține cinci premii literare și a publicat deja 19 volume. 

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo