Scrisori de noroc
pixabay.com, Darkmoon_Art
După revoluție au năvălit peste noi tot felul de indivizi cu tot felul de apucături şi de învăţături, care mai de care mai ciudate, ca să nu zic mai trăsnite. Românul, dintotdeauna, a manifestat o anumită toleranţă faţă de indivizii şi faptele ciudate, în măsura în care nu a au fost depăşite limitele răbdării sale. Şi-a zis în sine, scuipându-şi în sân: „Doamne, fereşte-ne, că mare e grădina Ta!”
Aşa, bunăoară, au circulat pe la noi în ultimii ani „scrisorile de noroc”. Analizând conţinutul unei astfel de scrisori, îţi dai cu uşurinţă seama că este din import, fiindcă autorul n-a ştiut limba română. Încâlcitura de cuvinte şi lipsa de idei este de-a dreptul comică. Îl invită pe destinatar, un expeditor necunoscut, să copieze respectiva scrisoare de un număr de ori şi s-o trimită la tot atâţia cunoscuţi de-ai săi. După această „poruncă” se trece la precizări: cel care copiază şi trimite scrisoarea respectivă va avea peste un anumit număr de zile un mare noroc în bani, aşa cum a avut domnul sau doamna din Kikirizia, sau din Tanganika. Dacă nu va urma îndemnul îl vor paşte mari nenorociri. Ca să vezi! În textul respectiv se mai strecoară şi câte un element religios pe cât de ciudat pe atât de deplasat în contextul respectiv. Ne putem uşor da seama că scrisoarea vine de la o grupare religioasă, sectară, dornică de afirmare pe pământul românesc. Ar fi un fel de slujitori ai norocului ca să nu zic ai dracului. Dacă ar fi să luăm în calcul cheltuiala ce se face cu trimiterile poştale respective, ar trebui să credem că este o născocirea serviciului poştal, pentru a-şi rotunji veniturile. Varianta însă trebuie exclusă de la bun început. Ceea ce trebuie să avem în vedere la primirea unui astfel de misive este faptul că ea nu-i decât o excrocherie banală. Norocul şi câştigul vine prin muncă cinstită şi conştiincioasă. Ajutorul lui Dumnezeu se capătă prin rugăciune sinceră şi adevărată. Necazurile şi nenorocirile, când vin, sunt cu ştirea şi voia lui Dumnezeu, spre pedepsirea, spre îndreptare, spre încercare sau întărire în credinţă. Dumnezeu nu se joacă şi nu glumeşte. Astfel de banalităţi, care circulă şi-i pun în panică pe mulţi oameni de bună credinţă, ar trebui puse undeva spre păstrare, ca nişte ciudăţenii sau aberaţii ale epocii noastre de tranziţie. Atât şi nimic mai mult[1].
[1] Scrisori de noroc, în vol. Scrisoare pastorală, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2006, vol. II, pp. 243 – 244;
Fragment din cartea ,,Europa, Europa!!!…“, Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA, Editura Cuget Românesc, Bârda, 2019.
Pentru o presă întru adevăr, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo.