Poezia pentru copii în manualele şcolare din perioada 1948-1989
pixabay.com, Public Domain Pictures
redactor Mara Mădălina Caloian
Deşi nu am avut nicio tangenţă cu manualele şcolare din perioada comunistă, trebuie să recunosc că eram puţin curioasă în ceea ce priveşte literatura pentru copii din această perioadă şi mi-am dorit să aflu mai multe. Așa am dat peste cartea Cosminei Cristescu, aceasta reușind să zugrăvească destul de clar educația și procesul instructiv-educativ din perioada anilor 1948-1989.
Cu un impact foarte mare asupra educaţiei, în general, „era comunistă” şi-a transmis ideologia şi prin intermediul textelor din manualele şcolare. Personal, am văzut o parte din această perioadă prin ochii părinţilor mei şi mi s-a părut că literatura şcolară era puternic încorsetată de reguli rigide; se făcea o propagandă forţată şi obligatorie a regimului politic, iar textele literare erau abundent garnisite de o astfel de „publicitate”.
Mai târziu, am avut oportunitatea, prin prisma meseriei practicate, să răsfoiesc manuale din perioada comunistă. Nu! Nu mi-au plăcut textele alese pentru copii, considerându-le pe majoritatea îndoctrinări gratuite şi, în acelaşi timp, mi s-a părut că nu se dorea progresul din punct de vedere educaţional, ci din contră, am avut senzaţia unei încercări politice de stagnare.
În ceea ce privește lucrarea Cosminei Cristescu, trebuie să mărturisesc că documentarea este una excepţională. Se remarcă un studiu amănunţit al perioadei comuniste, dar şi o amplă cercetare a cărţilor şcolare şi a literaturii pentru copii permisă în timpul regimului. De asemenea, multiplele citate, descrierile amănunţite ale manualelor şi elementele de metodică explicate remarcabil reliefează pasiunea şi studiul autoarei cu privire la pedagogie, sistemul de învăţământ şi rolul instituţiilor şcolare în transmiterea unor mesaje de interes politic şi social.
Deşi indirect, şcoala avea şi are un rol deosebit de important în formarea unor idei şi concepte. Observăm aici că acţionează (deşi o face forţată de împrejurări) în direcţia îndoctrinării populaţiei încă de la o vârstă fragedă. Practic îşi îndeplineşte funcţia de formare urmărind idealul epocii respective; numai că, între 1948 – 1989, acest ideal era impus politic de către un regim care urmărea păstrarea puterii prin orice mijloace. Aşa cum autoarea menţionează, „mizele acestor creaţii sunt de cele mai multe ori din afara literaturii” dar important era ca scopul inoculării ideologiei să fie atins.
Structurată pe cinci capitole, cartea analizează temeinic literatura pentru şcolari din perioada comunistă.
Primul capitol – „Politica şi literatura în perioada comunistă” – evidenţiază influenţa sovietică asupra culturii şi educaţiei de pe teritoriul statului român. Literatura este puternic marcată de instaurarea regimului comunist şi devine un instrument de influenţare a populaţiei. Acest rol şi-l va asuma pe toată perioada comunismului şi, în acest mod, politica este inclusă indirect în instituţiile şcolare. „Cenzură” este cuvântul prin care se poate descrie cel mai bine întreaga literatură română din aceşti ani şi nu numai textele şcolare. – „Vor dispărea din bibliotecile publice cărţi apaţinând unor autori esenţiali ai literaturii române precum: Vasile Alecsandri, B.P. Haşdeu, Titu Maiorescu, Liviu Rebreanu, Mihail Kogălniceanu, I. Agârbiceanu, N. Iorga, Mihail Sebastian, George Topârceanu şi alţii. Bibliotecile şi şcolile devin o piaţă de desfacere pentru produsele culturale şi de propagandă sovietice.”
Capitolul II – „Sistemul de învăţământ în regimul comunist” – cercetează şi explică rolul real al şcolii în formarea cetăţenilor. – „Sistemul de învăţământ trebuia să îndeplinească o funcţie de îndoctrinare, să-i pregătească pe copii şi tineri după tiparele omului nou şi să elimine spiritul critic şi spontaneitatea elevilor.”
Pe scurt, idealul educaţional al societăţii socialiste era total diferit de cel de azi. Nici vorbă de luarea propriilor decizii sau de dezvoltarea imaginaţiei copiilor. Aşa cum ne spune şi cartea de faţă, şcoala supunea elevii unui „perfid sistem de dresaj ideologic”. Această formulare mi se pare cea mai corectă şi în acelaşi timp directă pentru că exact asta se întâmpla: elevii erau „dresaţi” în ceea ce priveşte moralitatea, comportamentul, atitudinea, gândirea.
Capitolul III – „Manualul şcolar – instrument ideologic” – analizează rolul manualelor de limba şi literatura română dintre 1948 – 1989, conţinutul acestor manuale şi componentele ideologice întâlnite în unităţile de învăţare.
Autoarea explică foarte bine funcţionarea propangandistică a textelor prezente în manualele copiilor şi exemplele oferite sunt edificatoare.
„Multe dintre textele literare din manual reflectă principiile realismului-socialist (spiritul de partid, stigmatizarea trecutului, teza militantă, socială, etc) .”
„Manualul se deschide cu Imnul de stat al Republicii Populare Române, un exemplu de încorporare a ideologiei în poezie.”
Capitolul IV – „Poezia pentru copii în manualele şcolare în perioada comunistă” – arată foarte clar, prin exemple sugestive, că nici măcar poezia pentru copii nu a fost scutită de maladia regimului totalitar. Întâi influenţată de ideologia din URSS, apoi de regimul lui Ceauşescu, lirica pentru copii, deşi aparent are teme normale, specifice copilăriei, îmbracă diverse nuanţe, transmiţând mesaje de inoculare a unor idei. Impersonalitatea, lipsa emoţiilor şi a esenţei sunt caracteristici ale poeziei din această perioadă.
„Măreţ pământ al patriei iubite/ De steaua libertăţii luminat, /Cu sprijinul poporului sovietic/ Din jugul greu pe veci te-am liberat.”
Capitolul V – „Rolul poeziei pentru copii şi principalii autori de poezie şcolară în perioada comunistă”
Dacă nu era pe deplin clar, autoarea întăreşte explicaţia cu privire la rolul liricii pentru copii. Acest rol este cu certitudine unul de îndoctrinare, de convingere forţată şi repetată pe parcursul mai multor ani… atât de repetată încât unele urme se resimt si azi. Comunismul, conducătorul, partidul, ideologia – toate erau urcate undeva pe un piedestal imens şi trebuiau adorate, divinizate de către poporul român. Din câte se pare, poezia era şi o astfel de formă de adoraţie deoarece multiplele laude aduse regimului par să nu mai contenească în versurile din această perioadă. Ce mi s-a părut trist a fost faptul că am observat cu amărăciune că mulţi autori ai vremurilor s-au conformat rapid în a scrie astfel de poezii patriotice plate şi mecanice.
Într-o vreme în care totul era controlat la modul barbar şi absurd, literatura nu a scăpat neatinsă de acest regim, iar Cosmina Cristescu relatează acele vremuri într-o manieră succintă şi realistă, argumentând totul prin exemple veridice care ilustrează perfect educaţia şi cultura din perioada comunistă. Această lucrare o consider una extrem de atent documentată, iar cercetările care o preced sunt, evident, ample şi temeinice.
Aşa cum am mai spus, am vrut să ştiu cum era şi curiozitatea mi-a fost răsplătită prin lecturarea cărţii „Poezia pentru copii în manualele şcolare din perioada 1948 -1989”.
- Contactați-ne oricând. Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
- Apărăm Credința și Patria. Susținem Monarhia, Familia, Cultura, Tradiția și Viața de la concepție la moartea naturală.
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Presă cu frică de Dumnezeu