Gorjule, Mândrule! Zeița cerealelor
Sursa foto: Pixabay
Așa cum ne dezvăluie unele dintre izvoarele istorice, și cine oare le-ar putea contrazice, nu-i așa (!): satul „Celei – azi integrat în orașul Tismana, județul Gorj – pare o grădină cerească, scăldată-n belșug de flori și lumină (…) e așezare și zicere veche de la romani”. Totdeodată, se presupune că „numirea-i vine de la aceea a strămoșilor romani, [de la] zeița Céres. Biruind poporul dac, romanii au căutat să-i dea şi religia lor, şi, pe altarele zeităților, găsite aici, ca şi-n celelalte părţi și prin toate cetățile vechi şi noul, a pus pe ale lor”.
Dintr-o altă legendă am mai reținut cum pe locația actualei mănăstirii Tismana, doar că înainte de apariția creștinismului, aici era un templu dac, iar romanii, după cucerirea Daciei, au ctitorit ceva asemănător în cinstea zeiței lor, Céres, zeița cerealelor. Numai că în timp, denumirea de „Céres” s-a transformat în „Celes”, adică, în limbajul uzual, „Celei”. Aceeași legendă, totuși foarte greu de probat, mai zice și că „preoţii și paznicii templului zeiței Céres (…) locuiau în preajma altarului ei şi s-au amestecat cu locuitorii satului, întemeiat aici, Pocruia, cu cari au trăit laolaltă multă vreme, până s-au despărţit, aşezându-se şi unii şi alţii mai jos”.
Trebuie să recunoaștem, în toate cercetările noastre de până acum nu am mai întâlnit această ipostază, cel puțin pentru noi, inedită: pocruienii și celeienii să fi locuit în aceeași așezare, iar apoi, din diverse motive, s-au separat. Sau ambele sate să fi fost poziționate pe Valea Pocruiei, în amontele râului cu același nume, iar apoi translocate?
Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo
