Gorjule, Mândrule! Gălămozul de mămăligă
În perioada dintre cele două războaie mondiale (perioada interbelică!), încă se mai păstra, „la ieșirea din Izvarna și la intrarea-n Costeni, mergând în jos pe apa Orlei, spre Celei (…) în colțul dintre aceste trei sate și Pocruia și Tismana, spre miazănoapte pe o luncă largă și frumoasă, înconjurată de brâie de anini și de stejari, ca o strachină mare, e o ridicătură, cum ar sta un golomoz (cocoloș, n.n. – G.S.) de mămăligă în creștetul ei”. De fapt era vorba despre o movilă de pământ al cărei vârf era acoperit, într-adevăr ca un moț, de către o pădurice restrânsă ca arie teritorială. Ei bine, această locație este cunoscută până și în zilele noastre sub denumirea de „La Țapă”.
Legenda ne dezvăluie cum aici, unii dintre răufăcătorii de orice fel, „își găseau moartea în văzul și în hula unei lumi întregi”. Mai precis acest areal împădurit, destul de redus ca întindere, era locașul de pedeapsă al tâlharilor sau al pandurilor care atacau mănăstirea Tismana. Tot aici erau pedepsiți și scutelnicii care aveau obligația să păzească vestita ctitorie nicodimiană, dar nu o făceau, precum și oricare alt locuitor al acestui ținut, sau vreun călător care nu înțelegea să respecte legea și astfel „călcau poruncile stăpânirii”.
PS – de mult timp am fost izbiți de această denumire, „La Țapă” sau „La Țeapă” (locație aflată și în cuprinsul satului nostru natal, Pocruia), încă din copilărie, însă nu am reușit să dăm de explicația sa decât după câteva decenii, pe parcursul acestui an. Dar nu-i așa, mai bine mai târziu decât niciodată!
MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet