PE-REPEDE-ÎNAINTE CU POETA MONICA BUȚU: ,,Când ascult poezie, îmi pare că vioara plânge”

01/2024 ZIUA CULTURAL

REPORTER: Exista o butadă celebră în vechime, „Românul s-a născut poet”. Mai naște România poeți?
MONICA BUȚU: Da. România mai naște poeți, cât timp ,,La noi pietrele vorbesc și pădurile șoptesc / La noi stâncile gândesc, iar izvoarele doinesc / Florile sunt cântătoare și cu vorbe chemătoare.” Este din Legenda Branului. Aș spune că românul nu s-a născut poet, dar există în ființa lui, într-o stare latentă, atâta poezie și dor după frumos, manifestate nu doar în segmentul literar. Avem compozitori poeți,
pictori poeți, matematicieni poeți, cu o putere infinită de regăsire a sinelui într-un spațiu și într-o cultură de înaltă spiritualitate, începând cu modelul cărturăresc de tradiție isihastă, până în prezent. Nu toată ,,poezia a coborât în stradă”, nu toată ,,arta s-a prostituat”.

REPORTER: Dacă vorbim de statutul Poeziei în România, este ea o Cenușăreasă a Culturii? Din punct de vedere al interesului public.
MONICA BUȚU: În ceea ce privește statutul poeziei în România azi, ea este o Cenușăreasă a culturii pentru cititorul neavizat, din cauza faptului că se citește tot mai puțin. Există o preferință pentru proză și, din păcate, nu întotdeauna de valoare. Comercialul primează calității. Pentru mine: Cenușăreasa de dinainte sau de după transformare? De fapt, aceeași. Poezia este Poezie. Ea nu rămâne într-o linearitate a concretului, ea este o stare, ea transmite o stare. E o transpunere la pătrat a celui care scrie și a celui care citește, într-o atemporalitate de tip liturgic. Totul este ,,să nu pierdem verticala”, după expresia Zoei Dumitrescu-Bușulenga.

REPORTER: Au fost atacuri împotriva lui Mihai Eminescu din partea unora care pun virgula între subiect și predicat. Este memoria poeților mari ai României sub risc să fie ascunsă tinerelor generații?
MONICA BUȚU: Cred cu tărie că poeții mari ai României vor rămâne mari. Într-o exprimare plastică, ei sunt ,,coloana fără sfârșit”. Atacul la memoria acestora a început demult. Există însă tineri ai generației noi care înțeleg profunzimea poeziei Eminescu, de Nichita Stănescu, atât de subtilul joc între cuvintele ,,atât să nu uitați”, ,,atât să uitaţi”. Bine puncta Nicolae Iorga: ,,Cine uită, nu merită.”

REPORTER: Câte like-uri ar fi avut Eminescu dacă ar fi publicat azi pe Facebook?
MONICA BUȚU: Nu mi-l pot imagina pe Eminescu decât cu perdelele lăsate, stând la masa lui de brad. Fără Facebook, fără like-uri.

REPORTER: Ce reprezintă poezia pentru dvs. și cum vă extrageți temele de reflecție?
MONICA BUȚU: Poezia pentru mine este un fel de Baladă a lui Ciprian Porumbescu. De câte ori o ascult, îmi pare că vioara plânge. Nu pot spune că scriu poezie, doar gânduri prelungite oarecum în afara mea. Aș vrea să semăn cu poetul care stă printre oamenii singuri, împărțind cuvinte și în loc de chip are tăceri. – integral pe traianhorianet.wordpress.com.

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo