DRUMUL CĂTRE RAI

FOTO ZIUA CULTURAL

02/ 2025 TRAIAN HORIA

Sculptorul se retrage vreo doi paşi să vadă mai bine chipul din lemn al lui Iisus: o cută cam adâncă- chiar acolo unde se unesc delicat sprâncenele- îl deranjează vădit şi se pune din nou pe treabă („Cuta Îl arată supărat pe orice fel de lumină, domnule, nu-i bine”, explică el deopotrivă către reporter şi către sculptură). Acum ciocăneşte iar placa de brad, explorând alte trasee cu dăltiţa,   şlefuind,   îndepărtând,   găurind, dar   când   se   opreşte   o   dată   mai   mult, descoperă „ceva” care nu-i place la irizaţiile fine din coada ochilor şi înfige din nou dăltiţa în lemn. În urmă cu 13 ani, Ghiţă Miron din localitatea suceveană Vama, a intrat electrician într-o biserică şi a ieşit sculptor. Văzuse în timp cum alţii îl bartjocoresc pe Iisus, cum îl târăsc pe scenă, prin piese de aşa-zis teatru, sau de film, sau de cărţi, sau de „discuţii”, văzuse cum macerează ăia idei într-un puturos stomac al creaţiei şi cum le prezintă ei prin closete mai mari numite „teatre” sau „cinematografe”, sau „edituri”– piese „de cartier” sau chiar cu tentă sexuală,   în   care  Fiul   Omului   apare   ca  simplu  muritor,  ivit   „întâmplător”   în  viaţa  unor culegători de fructe. Pentru Miron, sculptorul din Vama, lucrurile se arată a fi mult mai simple: Iisus s-a născut prin minune, Iisus a transformat lumea, Iisus este perfect, popii şi mirenii îi datorează supunere şi ascultare pentru sacrificiul Său. „Domnule, cei care-l înjură pe Iisus au uitat simplitatea vieţii, i-a înnebunit filozofiile şi oraşul!”, ne explică Miron cu graiul şi cu mâinile, cam îmbufnat de nebunia acelor „creatori”. – integral pe Ziua Cultural.


De citit şi:

SĂRACĂ INIMA ME

DIN PREȘEDINTE ÎN ÎMPĂRAT (TRAIAN HORIA – BLOG de JURNALIST)

Lasă un răspuns