Gorjule, Mândrule! „Valea liniștei și a tăcerii”
© Valerian Cruceru
Înainte de deceniul al șaptelea din veacul trecut, deci înainte de anii 1960 – 1961, „valea îngustă şi sălbatică prin așezarea ei geografică, străbătută de pârâul Pocruia, străjuită de-o parte şi de alta de versanți împăduriți şi abrupți, era denumită Valea liniștei şi a tăcerii. Pe aici, în trecutul nu prea îndepărtat, se putea înainta spre golurile de munte numai pe o „potecă de picior neamenajată care nu prezenta nicio siguranță pentru trecătorii care o traversau”.
La scurt timp însă, începând cu anul 1962, Valea Pocruii – azi integrată în arealul localității Pocruia, oraș Tismana – a început „să freamăte de viață și voie bună (…) aici lucrează brigăzile harnicilor constructori conduse de Herman Ion sau Herman Mihai din Beiușii Bihorului”. A fost construit un drum temeinic, destul de larg, cu poduri și podețe, precum și cu șanțuri care permiteau scurgerea apei.
Am reținut din relatările presei din perioada regimului comunist din țara noastră că „dintre realizările deosebite ale muncitorilor constructori de la Șantierul Pocruia putem enumera terminarea construcției şi darea în producție a primei părţi de 6 Km a acestui drum auto, cu 33 zile înainte de termen”. Practic, pentru cunoscătorii zonei, acest drum urma în amonte râul Pocruia și trecea de fosta Cabană al lui Nea Vasile Mec, chiar și de Pârâul Cald, cel mai probabil ajungea până la pârâul Pocruița.
PS – dacă tot am amintit de familia Herman, ei bine, pe la jumătatea drumului care șerpuiește pe Valea Pocruii, au avut ideea captării apelor unui izvor căruia localnicii i-au și zis „Fântâna lui Herman”. În ultimele două decenii ale secolului XX apa rece ca gheața curgea din trei țevi cu un debit destul de consistent; în prezent nu știm cât mai picură!
MAGAZIN CRITIC – NIHIL SINE DEO! Contează pe ȘTIRI ce contează