Cronica unui selfie politic: Nicușor, Ponta și Coldea – trei domni și-o clădire a dezmoșteniților!

Pe o stradă banală, la crepuscul, într-o clădire la fel de lipsită de glorie ca promisiunile electorale, s-a scris istoria tur(nirului) prim. Elena Lasconi, într-o mișcare de campanie demnă de un serial Netflix cu buget mic și teorii mari, publică poze și ridică semne de întrebare în spațiul public, pentru a-și camufla autodenunțul din urmă cu o seară cand a declarat cum s-a produs lovitura de stat, politică, electorală și juridică. Într-o țară în care nici măcar ploaia nu vine neanunțată de zvonuri pe Facebook, era inevitabil ca o simplă ieșire dintr-o clădire să declanșeze o criză națională de imaginație. Nicușor Dan, Victor Ponta și Florian Coldea au fost surprinși de camerele conspirației ieșind, ca prin miracol, pe rând (atenție, pe rând!) din aceeași clădire. Doar la „Crucea de piatră” se ieșea pe rând, în timp ce bătrâna metresă era răsplătită cu zâmbete și bani de bărbați agitați hormonal. Cum să nu suspectezi o întâlnire secretă în acest triumvirat? Poate o partidă de șah politic sau, de ce nu, un atelier de brodat viitorul țării. Dar să nu fim naivi. În România, coincidențele sunt ca autobuzele STB la ora de vârf: nu vin niciodată când trebuie și când vin, aduc cu ele frotaj și injurii.

Nicușor Dan, acest Sancho Panza al metropolei care stă să se prăbușească de incompetenţă și favoruri, ne asigură că totul e un fals, o înscenare. Enervat la culme, Nicușor chiar promite o plângere penală, ca orice politician prins cu….Coldea-n sac. Perfidul „dottore” Victor Ponta, reîncarnarea eternă a politicianului de serviciu, a fost la fel de vocal și vituperant. Coldea-cel-Rău tace strategic, așa cum fac toate umbrele din serialele de spionaj. Dacă ești fost șef SRI, nici nu trebuie să spui nimic – doar să exiști ca pensionar bine remunerat și să le dai sfaturi lupilor tineri, moștenitorilor unui tron numit România!

Dincolo de ridicolul spectacolului, această ipostază confirmă Statul paralel, cel găunos, corupt, acest Golem care se plimbă prin istorie încet si distructiv. Scenariștii în căutare de Oscar și Pulitzer, sau Gopo, cel local, ar trebui chemați pentru a desăvârși piesa în trei „acte dâmbovițene”.

Actul I:
Elena Lasconi, în rolul de Jeanne d’Arc digitală, cu Biblia la purtator, publică poze cu cei trei domni ieșind din aceeași clădire conspirativă. „Sunt imagini explozive”, strigă massmedia decadentă. Mai explozive decât bugetul Primăriei Capitalei? Ne îndoim precum Turnul din Pisa…

Actul II:
Încep dezmințirile. Nicușor Dan e indignat – și pe bună dreptate. Dacă ar fi avut o întâlnire secretă cu Ponta și Coldea, ar fi fost măcar cu Wi-Fi și apă caldă, nu într-o clădire gri. Ponta, în schimb, țipă „fake news!” mai tare decât atunci când i-a fugit guvernul de sub picioare. Coldea? Probabil se uită la tot cu popcornul în poală și gândul la pensia specială, un pic asumat după ce a fost deconspirat.

Actul III (final):
Analize, talk-show-uri, invitați care vorbesc 10 minute fără să spună nimic. Unii îl apără cu fanatism pe Nicușor, alții visează la comploturi cu parfum de SRI, iar cei mai mulți doar speră să se termine odată campania ca să-și vadă de grătarele lor în liniște. Duminica votării vine, în schimb, cu solaritatea optimismului divin!

Epilog (amar):
Adevărul? Irevant și relativ. În România, unde politica e telenovelă cu decor de Kafka și regie de Dorel, contează doar cine urlă mai tare că spune adevărul. Pozele n-au fost trucate, spun unii. Pozele sunt făcături de Photoshop, urlă ceilalți. Realitatea? O nălucă sau un spectru ce sălășluiește la marginea Timpului.

Nisipul din clepsidră curge inconturnabil pentru toți în ritm accelerat. Unii mai mult viețuiesc în noapte, alții (ferice de ei!) în lumina călăuzitoare.

Autor: Nicolae Florentin Streche