O viză numită dorință…
Într-o Europă tot mai tensionată și într-o lume belicoasă în care diplomația ar trebui să funcționeze ca pilon al încrederii, decizia Statelor Unite de a retrage România din Programul Visa Waiver (VWP), la scurt timp după ce anunțaseră includerea sa oficială, aruncă o umbră serioasă asupra relațiilor bilaterale și asupra diplomației româneşti, sub conducerea insolitului Emil Hurezeanu, cel care ajunsese pe filiere secu la Europa liberă. Ce părea inițial o victorie diplomatică a fost transformat, în câteva luni de contre și lovituri nedemocratice, într-o dezamăgire istorică. Putin râde homeric și acum….
România politică a devenit recent junk, după ce a muncit ani întregi pentru a îndeplini criteriile VWP: reducerea ratei de refuz a vizelor sub 3%, creșterea securității cibernetice, alinierea la standarde americane de combatere a terorismului și întărirea controlului la frontieră. Anunțul oficial din ianuarie 2025, potrivit căruia România intră în program, a fost întâmpinat cu entuziasm justificat: părea că, în sfârșit, țara noastră era tratată de Washington cu respectul datorat unui partener strategic.
Dar entuziasmul a durat puțin, precum titlul celebrului roman ecranizat: „nu a dansat decât o vară”. În martie primăvăratic, cu raze intense de vară, o „pauză tehnică” în implementare, anunțată de Departamentul pentru Securitate Internă din SUA, s-a transformat în retragere completă. Explicațiile au fost vagi – invocând „motive de securitate”, dar fără transparență. În spatele deciziei, unii analiști serioși, neînregimentați, indicau posibile iritări ale administrației Trump privind decizia autorităților române de a interzice candidatura suveranului Călin Georgescu.
„Menținerea standardelor ridicate ale Programului Visa Waiver este esențială pentru securitatea noastră națională. Având în vedere accentul pus de această administrație pe securitatea frontierelor și a imigrației, Secretarul Securității Interne a decis, în consultare cu Secretarul de Stat, să anuleze desemnarea României în cadrul VWP cu efect imediat”, a declarat secretarul adjunct Tricia McLaughlin. „Suntem recunoscători pentru parteneriatul strâns al României de-a lungul anilor pentru consolidarea cooperării în domeniul securității. România poate fi reconsiderată pentru admiterea în cadrul VWP în viitor.”
Această palmă cu dosul mâinii (to waive este semnul pe care îl fac cei de pe peronul gării, la plecarea celor dragi) nu afectează doar călătoriile românilor. Ea afectează simbolic și profund statutul României în ochii Washingtonului și al lumii, deși țara noastră este una dintre cele mai loiale națiuni din NATO, gazdă a trupelor americane, parte activă în flancul estic, aliat constant al SUA în misiuni internaționale.
Mai grav decât refuzul propriu-zis este maniera în care a fost gestionat: lipsa de comunicare clară, ignorarea progreselor tehnice și strategice, absența unei căi de remediere interstatală. Dincolo de procedură, aceasta este o lovitură la adresa demnității diplomatice a României politice. România profundă este suverană și asta se va vedea în duminicile de vot. Orbirea ultimului, pardon premierului, român a încercat să tempereze reacțiile, sugerând că decizia este „tehnică”, nu politică. Dar realitatea este că, într-un moment în care România dă dovadă de stabilitate și angajament european, ea este tratată precum o țară de mâna a doua în ochii celui mai puternic aliat al său. Democrația trumpiană a scuturat din temelii democrația Coldiștilor și suntem abia la începutul unor sancțiuni directe, imediate.
Poate că aceasta este lecția amară: în relațiile internaționale, loialitatea nu este mereu reciprocă. Iar când promisiunile mari sunt retrase fără explicații, încrederea se pierde mai repede decât se câștigă. România politică nu a învățat că Europa este un continent, în timp ce Democrația este plapuma cea mare care acoperă ideologiile woke, progresiste. România politică este în fața unui ultimatum: trebuie să își diversifice parteneriatele, să iasă din sfera strict atlantică și să se exprime mai ferm în UE, în vecinătatea estică, în inițiative bine articulate după rezolvarea deficitelor sale economice. În același timp, trebuie să își recâștige vocea și în relația cu SUA: nu prin retorică antiamericană – ci prin dialog lucid, argumentat și vizibil.
Autor: Nicolae Florentin Streche
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează
