Hapul lingvistic (33)
Foto: Ziarul Lumina
Ne aflăm încă în Marele Post al Sfintelor Paști și, după rînduiala Bisericii, avem fiecare de adăugat rugăciunilor zilnice speciala alcătuire a Sfîntului Efrem Sirul (Ephraim Sirianul / Siriacul, în aramaică ܡܪܝ ܐܦܪܝܡ ܣܘܪܝܝܐ – Mor Aphrêm Sûryoyo – născut aproximativ în 306 în fostul Nisibis, astăzi Nusaybin, † 9 cireșar 373 în fosta Edessa, azi Șanlıurfa, care a fost diacon, teolog și autor de imnuri în siriacă).
Însoțită de metanii, rugăciunea a fost tradusă în vechime în românește fără elementarul acord logic-gramatical în plural, pentru oricine fiind limpede adevărul că este vorba nu doar despre un duh ce se dorește alungat, ci de patru – deosebite și grozav de supărătoare: unul al trîndăviei / al lenii, aducător de disperare, de oprobriul public și, finalmente, de cruntă sărăcie împinsă pînă la mizerie; altul al grijii de multe și diverse ale lumii, ducînd la împrăștiere și superficialitate; altul al iubirii de stăpînire, de putere, decurgînd din orgoliu caraghios și păgubitor atît în plan personal, cît și în plan social (un exemplu strigător pe toate meridianele lumii ni l-au dat recent semenii noștri din coaliția aflată la putere, care au cumpărat chiar și pe unii magistrați să le facă jocul!); altul al grăirii în deșert, adică al bîrfirii, al vorbirii fără rost, al clevetirii, foarte frecvent manifestat, din nefericire, nu numai în mediul familial, ci și în mass-media.
În antiteză cu aceste duhuri uricioase, Sfîntul Efrem Sirul pune simetric alte patru, evident folositoare celor angajați pe calea mîntuirii: duhul curăției, duhul gîndului smerit, duhul răbdării și – mai presus de toate – duhul dragostei față de Dumnezeu și față de semeni.
Corectată, prețioasa rugăciune este:
Doamne, Iisuse Hristoase, stăpînul vieții mele, duhurile trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînire și al grăirii în deșert, Te rog, nu mi le da mie (o metanie); iar duhurile curăției, al gîndului smerit, al răbdării și al dragostei, Te rog, dăruiește-le mie, slugii Tale (o metanie). Așa, Doamne, Iisuse Hristoase, Împărate, Te rog, dăruiește-mi să-mi văd greșelile și să nu osîndesc pe fratele meu, că binecuvîntat ești în veci. Amin (o metanie).
2 prier 2025
N.B.: Fiind filolog, nu folosesc nejustificata complicare a scrisului în românește cu „â“ median, exceptînd cuvîntul „român“ și derivatele sale, precum și numele proprii scrise cu această literă – de exemplu Brânzaș. Paradigma verbului „a fi“ nu atestă în vorbirea curentă pe „sunt / suntem“ etc.; în plus, „sunt“ nici măcar nu se justifică etimologic! Drept urmare, eu rostesc / scriu sînt / sîntem etc.
