Hapul lingvistic (35)
Foto: cum-se-scrie.ro
Citesc cel mai recent material primit prin e-mail care e dedicat unui comentariu la o apariție editorială remarcabilă din 2024 datorată lui Simon Parkin, The Forbidden Garden of Leningrad: A True Story of Science and Sacrifice in a City under Siege / Grădina Interzisă din Leningrad: O Istorie adevărată despre știință și sacrificiu într-un oraș asediat. [Recenzie: https://www.theguardian.com/…/the-forbidden-garden-of…]
Nu pot trece peste cîteva erori pe care le marchez supunîndu-le atenției cititorilor mei iubitori de limbă română scrisă și vorbită corect:
Dar uităm că milioanele de oameni care au „pășit în comunism”, în 1917-1920, au fost ființe umane crescute și educate anterior în tradiția creștină a integrității și [sic] demnității umane, și care, când au trecut prin situații dificile și contrariate din punct de vedere etic, au ales valorile, moralitatea și integritatea. Nu au recurs la metode demonice sau egoiste, ci la măsuri umane. […] Stalin nu a venit în ajutorul Leningradului, confruntând armata lui Hitler la Moscova, iar apoi la Stalingrad. […] În atenția cercetătorilor erau grâul, porumbul, orzul, iarba, orezul, roșiile, fasolea, cartofii, legume de tot felul, tutun, arahide, pomi fructiferi din alte țări. […] Institutul s-a extins mult, în 1933 devenind cel mai vast institut de acest gen din lume. […] În Institut au mai rămas doar aproximativ 70 de cercetători la vremea când germanii au încercuit Leningradul. Au ales să continue munca de cercetare a celor arestați. Continuau să sădească grădini de cercetare în diferite cartiere ale Leningradului, nu de puține ori sub gloanțele și rafalele armatei germane. […] Determinarea și integritatea acestor oameni de știință a fost uimitoare. […] Îngrijorarea era și mai mare deoarece datorită izolării cercetătorii nu știau cât timp va mai ține războiul. […] În final, Parkin discută și aspectele de etică și moralitate a cercetătorilor sovietici, amintindu-ne că sacrificiul lor ne vorbește și nouă, astăzi, „about our responsibilities not only to each other but also to future generations / despre responsabilitatea noastră nu doar a unora față de alții, dar și față de generațiile viitoare“. Sursa: ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA, str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti Fax 0318.153.082 www.alianta-familiilor.ro Mai 8, 2025 DEMONII INTRUPATI, SAU STIINTA FARA DUMNEZEU Login – Sign in to Yahoo ).
În expresia „în tradiția creștină a integrității și [sic] demnității umane“ am așezat între paranteze drepte uzuala marcă latinească „așa“ pentru că nu sînt de acord cu omiterea articolului genitival proclitic al substantivului „demnității“ aflat în relație coordonatoare cu cel precedent, ambele trebuind a avea același regim;
Nu adjectivul „contrariate“ se cuvine folosit, ci paronimul său: contrariante, el fiind în acord cu „situațiile“, nu cu „milioanele de oameni“ (în acest caz adjectivul ar fi trebuit să aibă forma „contrariați“!);
Verbul (a se) confrunta se utilizează corect însoțit de reflexivul se (A și B se confruntă), căci nu trebuie confundat cu (a) înfrunta (acesta acceptă complementul direct: A îl înfruntă pe el/ea/cineva etc.);
Elementele precedente ale enumerației au fost articulate hotărît, așa încît stilistic trebuie articulate și cele următoare;
Adjectivul vast nu are grade de comparație, întrucît are înțeles superlativ, ca și optim, superior, inferior etc. Pentru o comparație, se pot folosi alte adjective, precum întins, mare etc;
Enunțul are înțeles ambiguu: existau oameni arestați și oameni liberi, așa încît ei să-și poată alege statutul? Ori, poate, au optat pentru munca de cercetare în condiții de arest?…
Nu recomand substantivul determinare ca înlocuitor pentru hotărîre, ele nefiind sinonime (fiecare are cîmp semantic diferit);
Grav dezacord între subiect („determinarea și integritatea“) și predicat („a fost“);
Locuțiunea prepozițională nedesemantizată datorită acceptă combinații pozitive, celor negative potrivindu-li-se din cauza ori din pricina; se impune aici și folosirea unei perechi de virgule pentru a sublinia condițiile speciale în care se aflau cercetătorii;
Articolul genitival proclitic la singular e în dezacord cu substantivul „cercetătorilor“.
Corectat, textul devine:
Dar uităm că milioanele de oameni care au „pășit în comunism”, în 1917-1920, au fost ființe umane crescute și educate anterior în tradiția creștină a integrității și a demnității umane, și care, cînd au trecut prin situații dificile și contrariante din punct de vedere etic, au ales valorile, moralitatea și integritatea. Nu au recurs la metode demonice sau egoiste, ci la măsuri umane. […] Stalin nu a venit în ajutorul Leningradului, înfruntînd armata lui Hitler la Moscova, iar apoi la Stalingrad. […] În atenția cercetătorilor erau grîul, porumbul, orzul, iarba, orezul, roșiile, fasolea, cartofii, legumele de tot felul, tutunul, arahidele, pomii fructiferi din alte țări. […] Institutul s-a extins mult, în 1933 devenind cel mai întins institut de acest gen din lume. […] În Institut au mai rămas doar aproximativ 70 de cercetători la vremea cînd germanii au încercuit Leningradul. Au ales să continue munca de cercetare în condițiile celor arestați. Continuau să sădească grădini de cercetare în diferite cartiere ale Leningradului, nu de puține ori sub gloanțele și rafalele armatei germane. […] Hotărîrea și integritatea acestor oameni de știință au fost uimitoare. […] Îngrijorarea era și mai mare deoarece, din cauza izolării, cercetătorii nu știau cît timp va mai ține războiul. […] În final, Parkin discută și aspectele de etică și moralitate ale cercetătorilor sovietici, amintindu-ne că sacrificiul lor ne vorbește și nouă, astăzi, „about our responsibilities not only to each other but also to future generations / despre responsabilitatea noastră nu doar a unora față de alții, dar și față de generațiile viitoare“.
București, 8 florar 2025
N.B.: Fiind filolog, nu folosesc nejustificata complicare a scrisului în românește cu „â“ median, exceptînd cuvîntul „român“ și derivatele sale, precum și numele proprii scrise cu această literă – de exemplu Brânzaș. Paradigma verbului „a fi“ nu atestă în vorbirea curentă pe „sunt / suntem“ etc.; în plus, „sunt“ nici măcar nu se justifică etimologic! Drept urmare, eu rostesc / scriu sînt / sîntem etc.
MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo
