Călin Georgescu — O conștiință pentru o națiune în derivă
Cuvintele și-au pierdut greutatea, iar speranța a fost vândută la colț de stradă în ambalaje strălucitoare și goale. În tot acest zgomot al Infernului materializat, presărat cu frici și autisme ancestrale, există o voce care nu tace la prima amenințare. Călin Georgescu, cu o demnitate rară și o gândire solid ancorată în valorile civilizației românești autentice, a fost — și rămâne — un reper moral pentru toți cei care încă mai cred că România merită un destin deplin, dincolo de cuvinte fade și eseuri demagogice.
Om al ideilor mari, parcă îngălbenite de Uitare, dar cu o modestie profundă, Georgescu a vorbit despre sustenabilitate nu ca despre o modă intelectuală, ci ca despre o formă de supraviețuire națională. Într-un climat public otrăvit de cinism și improvizație, el are curajul să vorbească despre demnitate, pământ, apă și omenie — nu ca metafore goale, ci ca valori sacre.
În fundal se aud vocile disperării și injuriile: șarlatan, putinist, nazist, legionar, comunist. Furtuna acestor cuvinte care arată fragilitatea unui sistem cu chip plăcut, dar suflet non-divin, este necontenit, furibundă. Călin Georgescu, în schimb, intră în lacul Muntelui pentru a invita omenirea noastră la regăsire, iubire și pace. Mulți și-au proiectat speranțele în el. Unii, poate, au așteptat miracole. Alții au vrut soluții imediate. Dar Călin Georgescu nu a fost un vânzător de promisiuni. A fost și este o prezență lucidă, un om care și-a păstrat verticalitatea atunci când totul în jur pare să se prăbușească în compromis, în șantaj.
Chiar și atunci când a fost împins la marginea discursului public, când vocile critice s-au grăbit să-l pună la colț sau să-i răstălmăcească intențiile, el nu a replicat cu furie, ci cu tăcerea celui care nu are nevoie să se justifice. A ales, în schimb, să continue să vorbească pentru cei care ascultă cu sufletul, nu doar cu urechile obosite.
Poate că România nu a fost încă pregătită pentru el. Poate că timpul lui nu a venit. Dar oamenii cu viziune nu vorbesc pentru clipă, ci pentru istoria care vine. Și fără îndoială, Călin Georgescu a tras perdeaua de fum și minciună a Sistemului, deblocând trapeutic rănile urii și neputinței.
Și când praful iluziilor se va așeza, și când zgomotul promisiunilor deșarte va înceta, vocea lui Călin Georgescu va rămâne — clară, dreaptă și netulburată — ca o oglindă în care ne vom putea privi cu adevărat. Cu demnitate, cu lacrimi în adevăratul ecumenism hristic, de Iubire, Iertare și Împăcare.
Autor: Nicolae Florentin Streche
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo
De citit și:
Cristina Isabela Lăpădătoni: Societatea românească nu poate mai mult
Stângistul Trzaskowski și conservatorul Karol Nawrocki, umăr la umăr după primul tur al alegerilor prezidențiale
A câștigat aripa dură, represivă intern, extremist neoliberală (Buturugă Anghel)
