Mucușor Dan și retragerea Cristinei Neagu – când mingea se rostogolește mai repede decât asfaltările

A fost un meci istoric: Cristina Neagu, legendă vie a handbalului românesc, s-a retras. Aplauze, lacrimi, reverențe. Și, în mijlocul tribunelor pline de emoție și respect… apare el: Nicușor Dan, preșul României sau Mucușor, care pare că vine la evenimente doar dacă există scaune numerotate și camere de luat vederi. Costumul sobru, mimica de autist fără fișă de post și aplauzele reținute – ca și cum ar fi bătut din palme pentru o dezbatere despre sensuri giratorii. Dacă Neagu a dat pase decisive timp de 20 de ani, Mucușor nu reușește nici măcar o pasă de comunicare coerentă cu bucureștenii, cu țara. Dar era acolo. Să ia parte la glorie. Să inspire sportul. Sau, mai probabil, să își facă selfie cu legenda, pe principiul: „și eu am fost acolo, când altcineva a făcut ceva cu adevărat important”.

Cine știe, poate între două pauze de lumină în sectorul 5 și o țeavă spartă în sectorul 2, Mucușor Dan a decis că sportul e noua lui strategie electorală pentru al doilea mandat de cotroceean. Păi de ce să investești în sport, când poți doar să apari în poze cu cei care au făcut-o fără ajutorul tău? Cristina Neagu s-a retras în aplauze. Insul cu râs idiot, ce îl face invidios și pe Iliescu, a rămas în tăcere. De fapt, tăcerea e cel mai fidel stil de guvernare pe care l-a exersat până acum.

Concluzia e amară. În timp ce Cristina a lăsat în urmă o carieră spectaculoasă, Mucușor a lăsat în urmă… o urmă vagă de intenție. Dar să nu fim nedrepți: a știut când să vină și, mai ales, unde să se așeze pentru poza bună. Restul? Restul e… apă rece.